Cu toţii ne-am obişnuit să dăm sfaturi sau să intervenim în vieţile apropiaţilor noştri, în credinţa că le facem un bine, că poate ei nu au văzut soluţia la problema pe care au (pentru că sunt prea implicaţi), iar noi suntem mult mai detaşaţi şi putem vedea obiectiv situaţia.
Problemele cuiva,inclusiv ale noastre, au cauza în noi înşine, în modul de a ne gestiona gândurile, reacţiile,cuvintele. Trebuie să ne asumăm definitiv acesta responsabilitate,pentru că nu este deloc corect şi nici în acord cu legile divine să dăm vina mereu pe alţii.
Uneori,intenţia noastră este bună,dar rezultatul este prost
În general, când dorim să ne implicăm în viaţa cuiva, adică să îl ajutăm, este bine să luăm în calcul faptul că nu suntem siguri de rezultat. Oricât de bine intenţionaţi am fi, consecinţele nu vor fi de fiecare dată cele pe care le aşteptăm.
Acest fapt se datorează vibraţiei la care se găseşte persoana în cauză în raport cu noi şi în raport cu situaţia. Dacă intenţia noastră este positiva, avem şanse să găsim cea mai bună soluţie, deci ne putem aştepta la un rezultat favorabil.
Dacă intenţia noastră este de răzbunare sau de a câştiga un profit, nu trebuie să ne punem prea mari speranţe. Toate sunt calculate,toate se întorc aşa cum au plecat,din locul din care au plecat. Rolul nostru în viaţa cuiva trebuie să fie pozitiv în orice situaţie.
Toate intenţiile noastre trebuie să fie,de asemenea, de a face bine, de a sluji un interes benefic pentru toată lumea, în caz contrar ne vom « încărca » şi noi viaţa cu probleme gratuit.
Nu-ţi impune punctul de vedere !
Plecând de la ideea că vrem să ajutăm pe cineva, acolo învestim timp, bani, energie. Ne aşteptăm ca lucrurile să iasă aşa cum vrem noi, cum am gândit noi înainte de a ne implica. Cum nu totdeauna se întâmplă astfel, mulţi dintre noi avem tendinţa de a ne impune punctul de vedere pe premisa că « îţi doresc binele, tu nu mai vezi corect ce se întâmplă ».
În aceste momente facem cele mai multe greşeli. Noi vrem să fie ca noi, dar nu pentru noi este venită această situaţie, nu este lecţia noastră,deci socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
Ce ar trebui să facem într-un astfel de moment ? Să rămânem detaşaţi, să ne menţinem opinia, fără a încerca să o impunem cuiva. Dacă, întâmplător, punctul nostru de vedere va fi respectat şi lucrurile ies bună la final, noi trebuie să fim mulţumiţi că am contribuit la binele cuiva.
Dacă lucrurile ars ta exact invers, trebuie să ne detaşăm şi să încercăm să vedem dacă am fi avut şi alte varianţe de acţiune, dacă am evaluat corect situaţia, dacă am fost obiectivi.
Să încercam, aşadar, să fim din ce în ce mai săritori, mai amabili,cu cei de lângă noi. Să încercăm să fim mai buni în orice conjunctură şi să evităm să ne atribuim merite care nu sunt ale noastre.
Să ne lăsăm ghidaţi de divinitatea din noi,căreia îi suntem datori cu fiecare respiraţie, iar motivaţia noastră în orice împrejurare trebuie să fie înaltă, măreaţă, dincolo de limitele umane, cu faţa îndreptată spre divinitate. În acel moment ne vom juca rolul de făcător de bine, fără a aştepta recompense şi fără a deturna adevărul.
Acesta este,de fapt, mesajul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acela de « a iubi aproapele ca pe tine însuţi »,mesaj universal valabil chiar şi după 2000 de ani.
Vezi aici cele 4 semne că îi ajuți pe cei din jur mai mult decât te ajuți pe tine însuți