Trăim fiecare clipă în viteză, fără să ne facem timp să înţelegem ce se întâmplă, de fapt. Suntem grăbiţi să mergem la serviciu, să ducem copilul la şcoală, să mâncăm, să ieşim cu prietenii.
Absolut toate sunt făcute pe fugă. La sfârşitul unei zile ne vedem epuizaţi, trişti şi, de multe ori, descurajaţi, fără o perspectivă optimistă a lucrurilor şi ne întrebăm,firesc, de ce se întâmplă toate astea, de ce suntem atât de nefericiţi ?
Unde am greşit de nu mai vedem luminiţa de la capătul tunelului ?
Luminiţa este acolo, nu a dispărut niciodată,dar ne-a dispărut nouă capacitatea de a o mai vedea, de a fi încrezători. Ne-au copleşit grijile şi nu mai avem timp să zâmbim. Şi totuşi… ar mai fi ceva de făcut, pentru că nu am epuizat toate căile.
Trebuie să începem prin a ne întoarce spre Dumnezeu, la El vom găsi îndrumare şi de la El vom avea sprijinul. Rugăciunea schimbă totul. Nu ne mai vedem singuri şi neajutoraţi, nu mai suntem izolaţi de lume şi în interior începe să apară speranţa.
Citește aici despre cele 6 practici spirituale pentru echilibrare emoțională!
Deci prima soluţie, primul pas trebuie făcut spre Dumnezeu. Aceasta este greşeala omenirii : s-a îndepărtat de El şi asta nu este de bun augur pentru nimeni. Absolut toţi sunt marcaţi de indiferenţa cu care se trăieşte acum. Nu mai există credinţa care ar fi putut muta munţii din loc şi nici iubirea care ar putea inmuia până şi pietrele. Fără credinţă şi iubire, este greu de înaintat prin viaţă şi aproape imposibil de evoluat din punct de vedere spiritual.
Când intervine Dumnezeu, obstacolele se dărâmă singure
În momentul în care conştientizăm că deasupra noastră este Cineva care orânduieşte lucrurile într-o manieră justă şi optimă, atunci sufletul nostru se schimbă. Toate greutăţile ni se par mai uşoare, toate durerile devin suportabile,iar ajutorul nu va întârzia să apară.
Toate obstacolele cad în faţa divinităţii, pentru că şi acele obstacole sunt create tot de Dumnezeu, deci nu există nimic de care să nu ştie, pe care să nu-l fi făcut El şi care să îi reziste Creatorului. Prin urmare, alături de Dumnezeu, multe uşi ni se vor deschide, iar prima dintre ele este a speranţei, a optimismului. Apoi iubirea dumnezeiască ne dă aripi, ne dă forţă, ne dă minte clară pentru a lua cele mai bune decizii, ne dă iubirea necondiţionată.
Ce ne-am putea dori mai mult ?
Pentru ca divinitatea să intervină în viaţa noastră trebuie să o chemăm noi. Ea nu vine nechemată, şi nu pleacă înainte de a ne ajuta,însă totul pleacă de la noi, de la primul pas pe care-l facem.
Nu este suficient să credem că există Dumnezeu, trebuie să Îi şi simţim prezenţa şi să I-o recunoaştem. În felul acesta vom fi mereu în legătură cu El şi la adăpost de răutăţi, necazuri şi duşmănii.