Se spune că, demult, în satele românești, când noiembrie își așternea bruma peste câmpuri, iar fumul începea să se ridice din hornurile caselor, oamenii se pregăteau pentru câteva zile învăluite în mister: Filipii de Toamnă.
Bătrânii povesteau că, în aceste zile, lupii deveneau mai îndrăzneți, iar pădurile ascundeau taine pe care numai cei bătrâni le cunoșteau.
Legenda spune că, într-un sat de la poalele munților, trăia o văduvă săracă împreună cu cei doi copii ai săi. Aveau o căsuță mică, o vacă și câteva oi, singura lor avere.
Într-o seară friguroasă de noiembrie, bătrâna satului a trecut pe la poarta femeii și i-a spus:
— Mâine încep Filipii, maică! Să nu te apuci de cusut, să nu torci și să nu lucrezi lâna. Așa am pomenit de la bătrânii noștri. Se spune că lupii nu se ating de gospodăria celui care ține aceste zile.
Femeia a ascultat-o, dar în seara următoare, văzând că nu mai avea haine groase pentru copii, a aprins lampa și s-a apucat să coasă.
Afară ningea mărunt.
Deodată, câinele din curte a început să urle.
Femeia s-a apropiat de fereastră și a văzut, dincolo de gard, două luminițe galbene care străluceau în întuneric.
Era un lup.
Apoi a apărut încă unul.
Și încă unul.
Speriată, femeia a lăsat acul jos, a stins lampa și și-a strâns copiii la piept.
Atunci și-a amintit vorbele bătrânei.
A îngenuncheat lângă icoană și s-a rugat pentru ocrotirea casei.
Se spune că, în acea noapte, lupii au rămas până aproape de zori la marginea pădurii, dar niciunul nu a trecut de poarta gospodăriei.
Dimineața, când femeia a ieșit afară, a găsit urme de lupi în zăpadă, până aproape de gard.
Din ziua aceea, în fiecare noiembrie, își lăsa lucrul deoparte în zilele Filipilor și le povestea copiilor întâmplarea.
Iar copiii, când au crescut, au dus povestea mai departe.
Așa s-a păstrat, din generație în generație, credința populară că Filipii de Toamnă trebuie respectați pentru ca lupii să stea departe de gospodării și de animale.
În tradiția populară românească, Filipii de Toamnă sunt legați de sărbătoarea Sfântului Apostol Filip, pomenit pe 14 noiembrie, dar numărul și zilele în care sunt ținuți diferă de la o regiune la alta. În unele sate, oamenii evitau să coasă, să toarcă ori să lucreze lâna, de teamă ca lupii să nu le atace animalele.
Aceste obiceiuri aparțin folclorului și credințelor populare, nu sunt porunci bisericești.
Iar bătrânii aveau o vorbă: „Când vine vremea Filipilor, omul să-și păzească gospodăria și să nu uite obiceiurile strămoșilor.”
Astăzi, poate că nu mai auzim lupii urlând la marginea satelor, dar poveștile bunicilor încă ne amintesc de vremurile în care oamenii trăiau cu respect față de natură, credință și tradițiile moștenite.