21 octombrie, Sfinții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel. Doi preoți români care au îndurat ani grei de temniță, dar nu și-au lepădat credința.
Pe 21 octombrie, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfântul Preot Mărturisitor Ioan din Galeș și pe Sfântul Preot Mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, doi apărători ai credinței ortodoxe din Transilvania. Viețile lor reprezintă mărturii impresionante despre curaj, răbdare și statornicie în fața prigonirilor.
Au trăit într-o perioadă în care mărturisirea credinței putea însemna pierderea libertății, despărțirea de familie și ani întregi petrecuți în închisoare.
Și totuși, nici amenințările, nici suferința și nici perspectiva morții nu i-au determinat să renunțe la credința strămoșească.
Povestea lor este una dintre paginile dureroase, dar pline de demnitate, ale istoriei Ortodoxiei românești.
Cine au fost Sfinții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel?
La mijlocul secolului al XVIII-lea, credincioșii ortodocși români din Transilvania treceau printr-o perioadă dificilă.
În contextul politicii religioase a autorităților habsburgice și al tensiunilor provocate de Unirea cu Biserica Romei, numeroși preoți și credincioși au încercat să apere dreptul comunităților lor de a-și păstra credința și tradițiile.
Printre aceștia s-au numărat doi preoți din apropierea Sibiului: Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș.
Cei doi proveneau din sate aflate în vechea regiune a Săliștii, o zonă în care credința ortodoxă și tradițiile românești erau adânc înrădăcinate.
Deși au avut destine diferite, amândoi au cunoscut suferința închisorilor pentru apărarea credinței lor.
Sfântul Moise Măcinic din Sibiel – preotul care a ajuns în temniță pentru credință
Sfântul Moise Măcinic a fost hirotonit preot în jurul anului 1746, la București, de Mitropolitul Neofit al Țării Românești.
În acea perioadă, credincioșii ortodocși din Transilvania nu aveau propriul episcop ortodox, iar unii dintre cei care doreau să devină preoți mergeau în Țara Românească pentru a primi hirotonia.
Întors în satul său, părintele Moise a continuat să slujească și să apere credința ortodoxă.
Atitudinea sa a atras însă nemulțumirea autorităților.
A fost arestat și întemnițat la Sibiu, unde a petrecut 17 luni în detenție.
După eliberare, i s-a interzis să mai slujească în calitate de preot, fiind obligat să trăiască și să muncească asemenea unui simplu țăran.
Pentru un om care își dedicase viața slujirii lui Dumnezeu și credincioșilor, această interdicție a reprezentat o încercare grea.
Dar părintele Moise nu a renunțat la apărarea comunității sale.
Drumul la Viena care i-a schimbat destinul
În anul 1752, părintele Moise Măcinic a fost ales să meargă la Viena împreună cu credinciosul Oprea Nicolae din Săliște.
Cei doi aveau o misiune importantă: să prezinte împărătesei Maria Tereza plângerile credincioșilor ortodocși din sudul Transilvaniei.
Românii din zonele Făgărașului, Sibiului, Sebeșului și Orăștiei cereau recunoașterea drepturilor lor religioase și posibilitatea de a-și păstra credința.
Părintele Moise și Oprea au ajuns în fața împărătesei, sperând că vor găsi înțelegere.
Însă, potrivit relatărilor istorice bisericești, în locul unui răspuns favorabil, au fost întemnițați în fortăreața Kufstein, din Tirol.
Departe de casele lor, de familii și de oamenii pentru care interveniseră, cei doi au cunoscut o suferință îndelungată.
Anii au trecut, iar credincioșii din Transilvania au continuat să ceară eliberarea lor.
În 1784, Stana, soția lui Oprea, a adresat o nouă cerere împăratului Iosif al II-lea, după 32 de ani de la întemnițarea soțului ei.
Răspunsul primit arăta că autoritățile închisorii nu mai aveau informații despre acesta.
Soarta exactă a celor doi nu este cunoscută în toate detaliile, însă tradiția bisericească mărturisește că și-au sfârșit viața în captivitate, rămânând statornici în credință.
Sfântul Ioan din Galeș – preotul care a preferat temnița în locul lepădării de credință
La fel de impresionantă este și viața Sfântului Preot Mărturisitor Ioan din Galeș.
Acesta a fost hirotonit în Țara Românească, la București sau la Râmnic, și s-a întors în Transilvania pentru a sluji comunității sale.
A devenit unul dintre cei mai hotărâți apărători ai credinței ortodoxe.
În anul 1756, a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu.
Ulterior, împărăteasa Maria Tereza a dispus întemnițarea sa în cetatea Deva, cu intenția de a fi ținut acolo până la sfârșitul vieții.
Nici aceasta nu a fost însă ultima închisoare prin care avea să treacă.
Spre sfârșitul anului 1757, părintele Ioan a fost transferat sub pază militară la Graz, în Austria.
Acolo avea să petreacă ani îndelungați de suferință.
Mărturia cutremurătoare a părintelui Ioan din închisoare
O relatare păstrată de cronicarul brașovean Radu Duma amintește că, în anul 1776, câțiva negustori din Brașov l-au vizitat pe părintele Ioan în închisoare.
După aproximativ două decenii de captivitate, preotul nu își pierduse credința.
Potrivit mărturiei transmise, el le-ar fi spus că preferă să moară în temniță decât să renunțe la credința strămoșească.
Cuvintele sale au rămas o dovadă a hotărârii cu care și-a asumat suferința.
Pentru părintele Ioan, libertatea nu însemna doar posibilitatea de a ieși dintre zidurile închisorii, ci și libertatea conștiinței de a rămâne credincios lui Dumnezeu.
Mai târziu, a fost transferat la închisoarea Kufstein, locul în care suferiseră și alți mărturisitori ortodocși din Transilvania.
Un document din 1780 arată că părintele Ioan era încă în viață după 24 de ani de închisoare
Una dintre cele mai importante mărturii despre suferința Sfântului Ioan din Galeș datează din anul 1780.
Atunci, un alt deținut al fortăreței Kufstein, sârbul Ghenadie Vasici, a reușit să trimită o scrisoare împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei și Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse.
În scrisoare cerea intervenția pentru eliberarea sa și amintea de prezența unui preot român întemnițat pentru credință.
Acesta era Ioan din Galeș, care se afla în captivitate de 24 de ani.
Documentul arată cât de lungă și grea fusese suferința sa.
Un om care își petrecuse o parte atât de mare a vieții în închisoare continua să fie cunoscut pentru statornicia sa în credința ortodoxă.
Nu se cunoaște cu certitudine data morții sale, dar tradiția bisericească îl cinstește ca pe un mărturisitor care și-a încheiat viața în captivitate.
De ce sunt cinstiți pe 21 octombrie?
Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe Sfântul Preot Mărturisitor Ioan din Galeș și pe Sfântul Preot Mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel în fiecare an, pe 21 octombrie.
Cinstirea lor reprezintă recunoașterea mărturiei de credință și a jertfei pe care au făcut-o într-o perioadă de mari încercări pentru comunitățile ortodoxe românești.
Ei sunt pomeniți împreună cu ceilalți mărturisitori ai Ortodoxiei transilvănene, între care se numără și Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion și Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara.
Viețile lor ne amintesc că libertatea religioasă și dreptul de a ne mărturisi credința nu au fost întotdeauna lucruri de la sine înțelese.
Ce putem învăța astăzi din viața celor doi sfinți?
Au trecut aproape trei secole de la suferințele celor doi preoți, dar exemplul lor rămâne o lecție despre curaj, conștiință și credință.
Astăzi, pentru mulți dintre noi, participarea la Sfânta Liturghie, rugăciunea și mărturisirea credinței sunt lucruri firești.
Pentru acești doi preoți, însă, fidelitatea față de credința lor a însemnat ani întregi de temniță și despărțire de cei dragi.
Sfântul Moise Măcinic a acceptat să meargă până la Viena pentru a apăra drepturile credincioșilor.
Sfântul Ioan din Galeș a îndurat decenii de captivitate fără să renunțe la convingerile sale religioase.
Prin viețile lor, cei doi ne îndeamnă să păstrăm credința, să avem curajul de a apăra adevărul și să nu ne pierdem nădejdea în momentele grele.
Mai presus de toate, exemplul lor ne amintește că mărturisirea credinței trebuie însoțită de smerenie, răbdare și dragoste față de aproapele.
Rugăciune către Sfinții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel
Fericiţi şi fără de prihană v-aţi arătat credincioşilor părinţi mărturisitori, Ioan din Galeş şi Moise Măcinic, căci, vieţuind în credinţa cea adevărată, aţi primit chemarea cea sfântă a preoţiei şi v-aţi îmbrăcat cu podoaba cea prealuminată a muceniciei. Pentru aceasta rugaţi-vă Tatălui Ceresc să ne ocrotească pe noi, cei care vă lăudăm, zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Părinţi Ioan şi Moise, mărturisitori ai Ortodoxiei!
Amin!
Sfinților Preoți Mărturisitori Ioan și Moise, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!