Pe 16 septembrie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, unul dintre marii duhovnici români ai secolului al XX-lea. A cunoscut prigoana și temnițele comuniste, dar suferința nu i-a luat blândețea, credința și dragostea pentru oameni. Canonizat recent de Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Sofian rămâne un sfânt foarte apropiat de generațiile noastre.
Există sfinți despre care citim în cărți vechi de sute de ani și există sfinți pe care oameni aflați încă printre noi i-au cunoscut, i-au ascultat și în fața cărora și-au mărturisit necazurile.
Unul dintre aceștia este Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim.
Pentru mulți credincioși, numele Părintelui Sofian Boghiu este legat pentru totdeauna de Mănăstirea Antim din București, locul unde generații de oameni au venit să-i ceară un sfat, să se spovedească sau să găsească puțină pace într-o perioadă grea a istoriei României.
Astăzi, Biserica îl cinstește ca sfânt, iar ziua sa de prăznuire este 16 septembrie.
Cine a fost Sfântul Sofian de la Antim
Sfântul Sofian s-a născut la 7 octombrie 1912, în localitatea Cuconeștii Vechi din Basarabia, primind la botez numele Serghei Boghiu.
Chemarea către viața monahală a apărut devreme. La numai 14 ani a intrat în viața mănăstirească, iar formarea sa avea să îmbine două mari chemări: credința și arta bisericească.
A studiat cântarea bisericească, teologia și artele frumoase, devenind în timp un apreciat pictor de biserici.
În anul 1945 a fost hirotonit ieromonah, iar mai târziu viața sa avea să se lege profund de Mănăstirea Antim din București.
Dar Dumnezeu îi pregătea o misiune mult mai grea decât aceea a pictorului de biserici.
Avea să devină unul dintre duhovnicii care au mărturisit credința în timpul regimului comunist.
Mănăstirea Antim și „Rugul Aprins”
La Mănăstirea Antim, Părintele Sofian a intrat în legătură cu mișcarea duhovnicească „Rugul Aprins”, în jurul căreia s-au întâlnit monahi, preoți și intelectuali preocupați de aprofundarea vieții spirituale și, în mod deosebit, de rugăciunea inimii.
Printre cei legați de acest cerc duhovnicesc s-au aflat personalități importante ale vieții religioase și culturale românești.
Într-o Românie asupra căreia regimul comunist își întărea controlul, asemenea întâlniri religioase au ajuns însă să fie urmărite de autorități.
Pentru Părintele Sofian urma una dintre cele mai grele încercări ale vieții sale.
Arestat și condamnat la 15 ani de muncă silnică
În 1958, Părintele Sofian Boghiu a fost arestat împreună cu alți membri ai grupului „Rugul Aprins”.
A fost condamnat la 15 ani de muncă silnică.
Au urmat anii în care a cunoscut detenția comunistă, lipsurile și umilințele.
Ar fi putut ieși din această experiență cu sufletul plin de revoltă. Dar tocmai aici se găsește una dintre cele mai puternice lecții ale vieții sale.
Închisoarea i-a luat libertatea, dar nu i-a putut lua credința.
Și, poate și mai impresionant, suferința nu l-a transformat într-un om al urii.
A fost eliberat în 1964, în contextul eliberării deținuților politici, și s-a întors la slujirea Bisericii.
Nu și-a dedicat restul vieții răzbunării împotriva celor care îl persecutaseră. A continuat să se roage, să slujească și să-i ajute pe oamenii care veneau la el.
De ce a fost numit „Apostolul Bucureștilor”
În anii care au urmat, Părintele Sofian a devenit unul dintre cei mai iubiți și căutați duhovnici ai Bucureștiului.
A fost numit „Apostolul Bucureștilor”, o caracterizare rămasă strâns legată de numele său.
Oamenii veneau la Mănăstirea Antim cu probleme de familie, boli, pierderi, frământări sufletești și întrebări pentru care nu mai găseau răspuns.
Iar Părintele Sofian avea un dar aparte: știa să asculte.
Nu era un om al vorbelor spectaculoase și nici al judecăților aspre. Cei care l-au cunoscut au păstrat imaginea unui duhovnic blând, răbdător și cumpătat.
Încerca să-l ridice pe omul căzut, nu să-l zdrobească și mai mult.
Tocmai această blândețe avea să-l facă atât de iubit.
Rugăciunea – una dintre marile învățături ale Sfântului Sofian
Un loc deosebit în viața și învățătura sa l-a avut rugăciunea.
Formarea sa în apropierea „Rugului Aprins” l-a apropiat în mod special de tradiția isihastă și de rugăciunea inimii.
Pentru Părintele Sofian, rugăciunea nu trebuia să rămână doar o rostire mecanică a unor cuvinte.
Omul trebuia să încerce să-și adune mintea și inima înaintea lui Dumnezeu.
Este un mesaj care pare poate și mai actual astăzi.
Trăim înconjurați de zgomot, griji, telefoane, probleme și informații. Uneori trece o zi întreagă fără să rămânem nici măcar câteva minute singuri cu gândurile noastre.
Viața Sfântului Sofian ne amintește că sufletul are nevoie și de liniște.
Pictorul de biserici care căuta frumusețea lui Dumnezeu
Sfântul Sofian nu a fost numai monah, preot și duhovnic.
A fost și un talentat pictor bisericesc.
Studiile sale artistice și teologice s-au întâlnit într-o lucrare pe care a considerat-o parte a slujirii sale.
Pentru el, pictura unei biserici nu reprezenta doar decorarea unui spațiu.
Icoana avea o misiune: să îndrepte privirea și sufletul omului către Dumnezeu.
Astfel, Sfântul Sofian a lăsat în urma sa nu numai amintirea cuvintelor și sfaturilor sale, ci și lucrări de artă bisericească.
Trecerea la Domnul
Părintele Sofian Boghiu a trecut la Domnul pe 14 septembrie 2002, chiar în ziua marii sărbători a Înălțării Sfintei Cruci.
Avea 89 de ani.
A fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
Au rămas însă numeroși ucenici și credincioși care îl cunoscuseră, se spovediseră la el și primiseră sfaturile sale.
Tocmai de aceea, povestea Sfântului Sofian are ceva aparte: nu vorbim despre un om care a trăit într-un trecut îndepărtat.
A trăit până în secolul nostru.
Sunt oameni care își pot aminti și astăzi glasul lui, felul în care îi privea și cuvintele pe care le-au primit de la el.
Cum a fost canonizat Sfântul Sofian de la Antim
La mai bine de două decenii de la trecerea sa la Domnul, Biserica Ortodoxă Română a hotărât înscrierea Părintelui Sofian Boghiu în rândul sfinților.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea sa în anul 2024, alături de alți mari duhovnici și mărturisitori români ai secolului al XX-lea. Ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim a fost stabilită pentru 16 septembrie.
Un moment istoric a avut loc apoi pe 4 februarie 2025, când, la Catedrala Patriarhală din București, a fost săvârșită proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți români, în contextul aniversării Centenarului Patriarhiei Române.
Pentru Sfântul Sofian a urmat însă și un moment cu o puternică încărcătură emoțională.
Pe 16 septembrie 2025, chiar în ziua sa de prăznuire, la Mănăstirea Antim, locul unde slujise și unde atât de mulți oameni îl cunoscuseră ca duhovnic, a avut loc proclamarea locală a canonizării sale.
După Sfânta Liturghie a fost prezentat Tomosul Sinodal de canonizare, iar credincioșii l-au cinstit oficial ca Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim.
Cu puțin timp înaintea proclamării locale fusese sfințită și racla destinată sfintelor sale moaște.
Astfel, duhovnicul la care oamenii veneau cândva la Antim pentru un cuvânt de mângâiere este chemat acum de credincioși în rugăciune ca sfânt.
Canonizarea sa are o semnificație aparte și datorită apropierii sale de zilele noastre: Sfântul Sofian a trecut la Domnul în 2002, ceea ce face ca viața lui să atingă inclusiv începutul secolului al XXI-lea.
De ce îl cinstim pe Sfântul Sofian pe 16 septembrie
Biserica a stabilit ca Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim să fie prăznuit în fiecare an pe 16 septembrie.
Este o zi în care credincioșii își pot aminti nu numai suferințele prin care a trecut, ci mai ales felul în care le-a înfruntat.
Viața lui ne lasă o lecție simplă, dar grea:
Poți trece prin nedreptate fără să devii nedrept.
Poți suferi fără să urăști.
Poți pierde multe fără să-ți pierzi credința.
Poate tocmai de aceea Sfântul Sofian este atât de apropiat de omul care trece printr-o perioadă grea.
Pentru ce ne putem ruga Sfântului Sofian de la Antim
În ziua de 16 septembrie, dar și ori de câte ori trecem printr-o încercare, putem cere mijlocirea Sfântului Sofian înaintea lui Dumnezeu.
Ne putem ruga pentru pacea familiei, întărirea credinței, luminarea minții, putere în necazuri, pentru cei bolnavi, pentru copiii noștri și pentru oamenii care trec prin suferințe pe care nu le pot spune nimănui.
Dar viața Sfântului Sofian ne învață și altceva.
Rugăciunea nu înseamnă întotdeauna să-I cerem lui Dumnezeu să îndepărteze imediat încercarea.
Uneori trebuie să-I cerem și puterea de a trece prin ea fără să ne pierdem credința, bunătatea și nădejdea.
Rugăciune scurtă către Sfântul Sofian de la Antim
Această rugăciune poate fi rostită ca o rugăciune personală, inspirată de viața și mărturisirea Sfântului Sofian:
Sfinte Cuvioase Mărturisitor Sofian, părinte al blândeții și al rugăciunii, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
Tu, care ai cunoscut încercarea și suferința, ajută-ne să nu ne pierdem nădejdea atunci când necazurile apasă asupra sufletului nostru.
Roagă-te pentru casele și familiile noastre, pentru copiii și părinții noștri, pentru cei bolnavi, pentru cei singuri și pentru toți cei care poartă în tăcere o durere pe care numai Dumnezeu o cunoaște.
Cere Domnului să ne dăruiască pace în suflet, putere să iertăm și credință atunci când nu mai vedem nicio ieșire.
Iar în toate zilele vieții noastre, ajută-ne să rămânem aproape de Dumnezeu.
Sfinte Cuvioase Mărturisitor Sofian de la Antim, roagă-te pentru noi! Amin.
16 septembrie – o zi în care să ne amintim că sfinții au trăit și foarte aproape de noi
Povestea Sfântului Sofian de la Antim ne amintește că sfințenia nu aparține numai veacurilor îndepărtate.
A fost un om care a văzut lumea pe care au cunoscut-o părinții și bunicii noștri. A trecut prin comunism, prin închisoare și printr-o perioadă în care mărturisirea credinței putea avea un preț uriaș.
Și totuși, după toate acestea, a rămas un om al păcii.
Poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase moșteniri pe care ne-a lăsat-o.
Pe 16 septembrie, când Biserica îl cinstește, să păstrăm măcar câteva clipe pentru rugăciune și să ne amintim că nici cea mai grea încercare nu trebuie să ne despartă de Dumnezeu.
🙏 Sfinte Cuvioase Mărturisitor Sofian de la Antim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și pentru familiile noastre!