Pe 28 august, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, unul dintre marii părinți duhovnicești ai Sfântului Munte Athos din secolul al XX-lea.
Viața lui a fost închinată rugăciunii, tăcerii, postului și luptei cu patimile, iar influența sa nu s-a încheiat odată cu trecerea sa la Domnul. Prin ucenicii pe care i-a format, învățătura sa despre rugăciunea neîncetată s-a răspândit în numeroase comunități monahale. Sursele bisericești îl consideră una dintre figurile centrale ale renașterii tradiției Rugăciunii inimiiîn Athosul contemporan.
Pentru omul de astăzi, poate cea mai importantă lecție a Sfântului Iosif este una simplă: nu trebuie să renunțăm la rugăciune atunci când trecem prin încercări.
Cine a fost Sfântul Cuvios Iosif Isihastul
Sfântul Iosif s-a născut în 1898, în insula Paros din Grecia, primind la botez numele Francisc.
Rămas orfan de tată de mic, a plecat în adolescență să muncească în portul Pireu, iar mai târziu și-a îndeplinit serviciul militar. Întâlnirea cu viața monahală avea însă să-i schimbe pentru totdeauna drumul.
A ajuns în Sfântul Munte Athos, unde a ales o viață de o asprime greu de imaginat astăzi.
Împreună cu Părintele Arsenie, s-a așezat pentru o perioadă la Schitul Sfântului Vasile. Ani la rând au viețuit în condiții foarte grele, inclusiv în peșterile stâncoase ale Athosului, având puțină hrană și dedicând o mare parte din timp rugăciunii.
Nu confortul era ceea ce căuta, ci liniștea în care omul își poate îndrepta întreaga ființă către Dumnezeu.
De aici vine și numele sub care a rămas cunoscut: Iosif Isihastul.
Isihasmul este legat de liniștirea lăuntrică, trezvie și rugăciunea neîncetată, în centrul căreia se află chemarea Numelui lui Iisus Hristos.
Sfântul Iosif Cuvios Isihastul și Rugăciunea inimii
Un loc central în viața sa duhovnicească l-a avut Rugăciunea lui Iisus, cunoscută și drept Rugăciunea inimii:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.”
Pentru Sfântul Iosif, rugăciunea nu era un lucru rezervat numai anumitor momente ale zilei.
Ea trebuia să devină respirația sufletului.
Prin nevoința și mai ales prin ucenicii săi, această tradiție a rugăciunii lăuntrice a cunoscut o puternică renaștere în Sfântul Munte în secolul XX.
Mesajul său rămâne actual mai ales pentru omul care trăiește în zgomot, grabă și neliniște: chiar și câteva cuvinte rostite cu atenție și credință pot întoarce mintea de la tulburare către Dumnezeu.
O viață de luptă și încercări
Sfințenia nu a însemnat pentru Cuviosul Iosif absența încercărilor.
Dimpotrivă.
Viața sa a fost marcată de nevoințe aspre și de probleme de sănătate. Sursele despre viața sa arată că, deși sănătatea i s-a deteriorat foarte mult, nu a renunțat la nevoința duhovnicească. În 1951 și-a mutat obștea la Schitul Nou, într-un loc mai accesibil, și pentru că ucenicii mai tineri nu puteau suporta asprimea condițiilor din peșteri.
De aceea, una dintre temele care apar constant în învățăturile asociate Sfântului Iosif este răbdarea în ispite.
Încercarea nu trebuie privită automat ca un semn că Dumnezeu ne-a părăsit.
Uneori tocmai în perioadele grele omul învață să se roage mai profund, să-și vadă slăbiciunile și să-și pună mai puțină nădejde în propriile puteri.
Pentru ce îi pot cere credincioșii ajutorul Sfântului Iosif Isihastul
Credincioșii îl pot chema în rugăciune pe Sfântul Iosif Isihastul cerând mijlocirea sa înaintea lui Dumnezeu, mai ales atunci când au nevoie de:
- întărire în rugăciune și în credință;
- răbdare în necazuri și încercări;
- ajutor în lupta cu patimile și ispitele;
- liniștirea gândurilor și dobândirea păcii sufletești;
- putere pentru a nu abandona rugăciunea;
- înțelepciune și discernământ în momentele dificile.
Pe paginile bisericești dedicate Sfântului sunt publicate Acatistul, Paraclisul și rugăciuni către acesta.
Important este însă să nu transformăm rugăciunea într-o formulă despre care pretindem că garantează rezolvarea unei probleme. În tradiția ortodoxă, sfântului îi cerem mijlocirea înaintea lui Dumnezeu.
Ce putem face pe 28 august
Cei care doresc să-l cinstească pe Sfântul Cuvios Iosif Isihastul pot participa la Sfânta Liturghie, acolo unde este posibil, pot citi Acatistul sau Paraclisul sfântului și pot dedica mai mult timp rugăciunii.
Dar poate exista și un gest foarte simplu.
Să oprim pentru câteva minute zgomotul din jurul nostru.
Să lăsăm telefonul deoparte.
Să aprindem candela sau o lumânare și să rostim încet:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.”
Nu grăbit.
Nu mecanic.
Ci încercând să adunăm mintea în cuvintele rugăciunii.
Aceasta ar putea fi una dintre cele mai potrivite modalități de a cinsti memoria unui sfânt care și-a închinat viața rugăciunii neîncetate.
Trecerea la Domnul
În ultimii ani ai vieții, sănătatea Sfântului Iosif devenise foarte fragilă.
La 28 august 1959, la Schitul Nou din Sfântul Munte Athos, Cuviosul Iosif a trecut la Domnul.
Data trecerii sale la cele veșnice avea să devină și ziua sa de prăznuire.
În martie 2020, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a anunțat înscrierea sa în calendarul Bisericii Ortodoxe.
Ulterior, în iulie 2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea Sfântului Cuvios Iosif Isihastul în calendarul BOR, cu zi de pomenire la 28 august.
Mesajul Sfântului Iosif Isihastul pentru omul de astăzi
Poate că nu putem trăi în peșterile Athosului.
Poate că nu putem avea nevoința marilor părinți ai pustiei.
Dar putem lua ceva din învățătura lor și duce în propria casă.
Putem să nu abandonăm rugăciunea.
Când suntem tulburați, să ne rugăm.
Când ne este teamă, să ne rugăm.
Când nu găsim răspunsuri, să ne rugăm.
Când avem bucurii, să nu uităm să mulțumim.
Iar atunci când mintea este plină de gânduri și sufletul nu-și mai găsește liniștea, să ne întoarcem la cea mai simplă chemare:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”
Aceasta este una dintre marile moșteniri duhovnicești pe care viața Sfântului Iosif Isihastul le amintește creștinilor: rugăciunea nu este doar ceva ce rostim, ci o legătură cu Dumnezeu pe care suntem chemați să o păstrăm vie.
🙏 Sfinte Cuvioase Iosif Isihastul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!