Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită pe 15 august, este unul dintre cele mai importante praznice ale creștinătății. Este ziua în care credincioșii își amintesc de trecerea Preasfintei Fecioare Maria din această viață la cea veșnică și de reîntâlnirea ei cu Fiul său, Domnul nostru Iisus Hristos. Potrivit tradiției bisericești, cu trei zile înainte de Adormire, Maica Domnului a primit vestea plecării sale. Nu cu teamă ar fi întâmpinat-o, ci cu bucuria celui care știe că se întoarce la Dumnezeu.
Există sărbători în calendarul creștin care ne vorbesc despre minuni, altele despre jertfă, iar altele despre bucuria întâlnirii cu Dumnezeu.
Adormirea Maicii Domnului le cuprinde parcă pe toate.
Este o sărbătoare a despărțirii, dar și a revederii. A lacrimilor, dar și a speranței. A sfârșitului vieții pământești, dar mai ales a începutului vieții veșnice.
Pentru Maica Domnului, clipa plecării din această lume însemna și apropierea momentului în care avea să fie din nou alături de Fiul ei.
Maica Domnului după Înălțarea Mântuitorului
Preasfânta Fecioară Maria a cunoscut unele dintre cele mai mari bucurii, dar și unele dintre cele mai grele încercări pe care le poate trăi o mamă.
L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu.
L-a ținut în brațe pe Hristos Prunc.
I-a vegheat copilăria și L-a urmat în timpul propovăduirii Sale.
Apoi a venit Golgota.
Maica Domnului s-a aflat lângă Crucea Fiului ei, trăind durerea răstignirii Sale. După suferința acelor clipe a venit însă bucuria Învierii, iar apoi Înălțarea Domnului la cer.
Maica Domnului a rămas o vreme în această lume, alături de Apostoli și de comunitatea primilor creștini.
Și putem doar să ne imaginăm dorul pe care îl purta în suflet după Fiul ei.
Cu trei zile înainte a venit vestea
Potrivit tradiției bisericești, apropiindu-se vremea plecării sale din această lume, Maica Domnului a fost înștiințată despre ceea ce avea să urmeze.
Cu trei zile înainte de Adormirea sa, Sfântul Arhanghel Gavriil i-ar fi vestit că se apropie trecerea ei la viața veșnică.
Momentul are o simbolistică aparte.
Arhanghelul Gavriil este cel care îi adusese Fecioarei Maria și vestea că avea să-L nască pe Mântuitorul lumii.
Acum, după trecerea anilor, venea din nou cu o veste de la Dumnezeu.
De această dată, era vestea propriei sale plecări.
Maica Domnului nu s-a temut de veste
Pentru omul obișnuit, vestea apropierii sfârșitului vieții ar putea aduce teamă și neliniște.
În tradiția despre Adormirea Maicii Domnului, lucrurile sunt prezentate însă cu totul diferit.
Preasfânta Fecioară ar fi primit vestea cu pace și bucurie, pentru că știa că se apropie întâlnirea cu Fiul ei.
Nu mergea spre necunoscut.
Mergea spre Hristos.
După anii petrecuți departe de Fiul ei în această lume, dorul urma să se transforme în revedere.
Poate că aici se găsește una dintre cele mai emoționante semnificații ale praznicului din 15 august.
O Mamă mergea din nou către Fiul ei.
Apostolii, adunați în jurul Maicii Domnului
Tradiția Adormirii vorbește și despre adunarea Apostolilor în jurul Maicii Domnului.
Cei care Îl urmaseră pe Hristos și care răspândiseră Evanghelia în diferite locuri aveau să fie aduși pentru a se afla în apropierea Preasfintei Fecioare în ultimele clipe ale vieții sale pământești.
Acest moment este reprezentat și în icoana Adormirii Maicii Domnului.
În jurul patului pe care se află trupul Maicii Domnului îi vedem pe Apostoli, cu chipurile cuprinse de durere și solemnitate.
Dar centrul adevărat al icoanei este în altă parte.
Este Hristos.
Ce ține Iisus Hristos în brațe în icoana Adormirii
Una dintre cele mai importante reprezentări din icoana Adormirii Maicii Domnului este aceea a Mântuitorului aflat lângă trupul Maicii Sale.
Hristos ține în brațe o făptură mică, înfășată în alb.
Aceasta reprezintă simbolic sufletul Maicii Domnului.
Imaginea transmite într-un mod extraordinar de puternic sensul întregului praznic.
La Nașterea Domnului, Maica Domnului Îl ține în brațe pe Iisus Prunc.
La Adormire, rolurile par să se inverseze simbolic:
Hristos este Cel care primește în brațe sufletul Maicii Sale.
Este una dintre cele mai frumoase imagini ale iubirii dintre Mamă și Fiu din iconografia creștină.
De ce spunem „Adormirea” Maicii Domnului
Biserica numește sărbătoarea din 15 august Adormirea Maicii Domnului.
Cuvântul „adormire” exprimă perspectiva creștină asupra morții: viața omului nu se încheie definitiv odată cu moartea trupului.
Există nădejdea învierii și a vieții veșnice.
De aceea, atmosfera praznicului este una aparte.
Există tristețea despărțirii, însă ea nu este lipsită de speranță.
Apostolii plâng plecarea Maicii Domnului, dar credința creștină vede dincolo de această despărțire întâlnirea ei cu Hristos.
Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai iubite sărbători ale românilor
În România, praznicul din 15 august este cunoscut și sub denumirea populară de Sfânta Maria Mare sau Sântămăria Mare.
Este una dintre cele mai iubite sărbători ale verii.
Numeroase biserici și mănăstiri din țară își sărbătoresc hramul în această zi, iar credincioșii participă la Sfânta Liturghie și se roagă înaintea icoanelor Maicii Domnului.
În multe locuri, oamenii aprind lumânări pentru cei dragi, duc flori la biserică și fac milostenie în amintirea celor plecați dintre noi.
Tradițiile populare diferă de la o regiune la alta și trebuie deosebite de învățătura propriu-zisă a Bisericii, însă toate arată locul aparte pe care această sărbătoare l-a avut în sufletul comunităților românești.
Postul Maicii Domnului pregătește credincioșii pentru 15 august
Marele praznic este precedat de Postul Adormirii Maicii Domnului, o perioadă de pregătire sufletească.
Pentru credincioși, postul nu înseamnă doar schimbarea alimentației.
Este o perioadă în care sunt chemate la mai multă atenție rugăciunea, împăcarea cu cei din jur, milostenia și curățirea sufletească.
În biserici se săvârșesc slujbe închinate Maicii Domnului, iar Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ocupă un loc aparte în evlavia credincioșilor în această perioadă.
Astfel, apropierea zilei de 15 august devine și un drum interior.
O sărbătoare despre despărțire și speranța revederii
Poate că tocmai acesta este motivul pentru care Adormirea Maicii Domnului îi emoționează atât de mult pe oameni.
Fiecare dintre noi cunoaște, mai devreme sau mai târziu, durerea despărțirii.
Fiecare om are pe cineva după care îi este dor.
Un părinte.
Un copil.
Un bunic.
Un soț sau o soție.
Un om drag care nu mai este lângă el.
Iar sărbătoarea Adormirii transmite credinciosului că despărțirea pământească nu trebuie privită ca ultimul cuvânt.
În centrul praznicului se află tocmai această nădejde a vieții veșnice.
Maica Domnului pleca dintre oameni, dar mergea către Fiul ei
Cu trei zile înainte de Adormire, potrivit tradiției bisericești, Maica Domnului știa că timpul petrecut în această lume se apropia de sfârșit.
Dar vestea nu era numai despre plecare.
Era și despre întoarcere.
Despre întâlnirea cu Fiul pe care Îl purtase în pântece, Îl crescuse, Îl ținuse în brațe și Îl urmase până la Cruce.
În icoana Adormirii, Hristos o primește.
Și poate că nicio explicație nu exprimă mai frumos taina acestei zile decât această imagine:
La începutul vieții pământești a Mântuitorului, Maica Îl ținea pe Fiul ei în brațe. La sfârșitul vieții pământești a Maicii, Fiul îi primește sufletul în brațele Sale.
De aceea, 15 august nu este numai o zi a lacrimilor.
Este o zi a credinței, a nădejdii și a iubirii care trece dincolo de hotarele acestei lumi.
După atâta dor, Maica mergea din nou către Fiul ei.