17 august este o zi deosebită pentru credincioșii ortodocși și pentru Mănăstirea Văratec. Biserica le pomenește împreună pe Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, trei femei ale căror vieți au rămas strâns legate de unul dintre cele mai cunoscute așezăminte monahale din România.
Cele trei Cuvioase aparțin unor perioade și au avut drumuri de viață diferite, însă au fost unite prin credință, rugăciune, slujirea aproapelui și legătura lor cu Mănăstirea Văratec.
Canonizarea lor a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 1 iulie 2025, iar ziua de pomenire a fost stabilită la 17 august.
În anul 2026, sărbătoarea are o însemnătate cu totul aparte: proclamarea locală a canonizării celor trei Cuvioase are loc la Mănăstirea Văratec în data de 16 august, chiar în ajunul zilei lor de prăznuire.
Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec – prima stareță a mănăstirii
Sfânta Cuvioasă Nazaria este una dintre figurile fundamentale ale începuturilor vieții monahale de la Văratec.
Viața sa a fost marcată de încercări, dar și de o puternică dorință de apropiere de Dumnezeu. După intrarea în viața monahală, s-a remarcat prin rugăciune, ascultare și nevoință.
Destinul ei avea să se lege de mișcarea de înnoire duhovnicească din Moldova și de tradiția paisiană, care a avut o influență uriașă asupra monahismului românesc în secolul al XVIII-lea.
Atunci când la Văratec a început să se formeze o nouă comunitate de maici, Nazaria a primit responsabilitatea de a conduce obștea.
Astfel, Sfânta Cuvioasă Nazaria a devenit prima stareță a Mănăstirii Văratec.
Sub îndrumarea ei, primele viețuitoare au așezat viața comunității pe rugăciune, ascultare, muncă și dragoste frățească.
Începuturile au fost modeste, însă mica obște avea să devină peste ani una dintre cele mai importante comunități monahale feminine din România.
Sfânta Cuvioasă Olimpiada – ctitora Mănăstirii Văratec
Alături de Sfânta Nazaria se află Sfânta Cuvioasă Olimpiada, al cărei nume este legat în mod direct de întemeierea Mănăstirii Văratec.
Născută în anul 1757, fiică de preot din Iași, ea a cunoscut mai întâi viața de familie. După moartea soțului, a ales să lase grijile lumești și să-și dedice viața lui Hristos.
A ajuns la Mănăstirea Topolița din ținutul Neamțului, unde a primit numele de Olimpiada.
La îndrumarea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, Olimpiada și Nazaria au căutat un loc potrivit pentru întemeierea unei comunități monahale în care maicile să poată trăi în rugăciune, liniște și ascultare.
În anul 1785, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, Olimpiada a început construirea unei biserici de lemn într-un loc retras din pădurile Văratecului.
Acest moment este legat de începuturile Schitului Văratec, din care avea să se dezvolte cunoscuta mănăstire de astăzi.
Pentru rolul său esențial, Sfânta Olimpiada este cinstită drept ctitora Mănăstirii Văratec.
A trecut la Domnul în anul 1842, după o viață pusă în slujba lui Dumnezeu și a obștii monahale.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu – de la viața boierească la haina monahală
Povestea Sfintei Cuvioase Elisabeta, cunoscută înainte de intrarea în monahism drept Safta Brâncoveanu, este diferită.
S-a născut în anul 1776, la Iași, în familia boierească Balș. La vârsta de aproape 18 ani s-a căsătorit cu marele ban Grigorie Basarab Brâncoveanu.
Cei doi au fost cunoscuți pentru activitatea lor filantropică și pentru sprijinul oferit Bisericii.
Viața Saftei Brâncoveanu avea însă să cunoască o schimbare profundă. După moartea soțului, s-a apropiat tot mai mult de viața monahală, iar în jurul anului 1840 s-a retras la Mănăstirea Văratec.
Aici a devenit monahia Elisabeta, fiind cunoscută în unele documente și ca schimonahie.
A lăsat în urmă rangul, averea și lumea în care trăise pentru a-și petrece ultima parte a vieții în rugăciune și slujire.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu a trecut la Domnul în anul 1857.
Trei destine diferite, unite la Văratec
Nazaria a fost prima stareță.
Olimpiada a fost ctitora.
Elisabeta (Safta) Brâncoveanu a venit la Văratec după o viață petrecută în lumea marilor familii boierești.
Trei destine foarte diferite care s-au întâlnit, peste timp, în același loc și care sunt acum unite și în calendarul Bisericii.
Prin hotărârea Sfântului Sinod din 1 iulie 2025, cele trei au fost trecute în rândul sfintelor Bisericii Ortodoxe Române, fiecare primind zi de pomenire la 17 august.
Proclamarea generală a canonizării celor 16 femei românce cu viață sfântă a avut loc la Catedrala Patriarhală din București la 6 februarie 2026, iar proclamarea locală a Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu a fost rânduită la Mănăstirea Văratec pentru 16 august 2026.
Astfel, 17 august 2026 este prima lor zi de prăznuire după proclamarea solemnă a canonizării.
Ce ne învață viețile celor trei Cuvioase
Dincolo de datele istorice, viețile lor transmit un mesaj care rămâne actual.
Sfânta Nazaria ne vorbește despre responsabilitate și despre puterea de a-i călăuzi pe ceilalți prin propriul exemplu.
Sfânta Olimpiada arată ce poate rodi dintr-un început smerit atunci când există credință și stăruință.
Sfânta Elisabeta (Safta) Brâncoveanu ne amintește că nici rangul și nici bogăția nu pot înlocui căutarea lui Dumnezeu și că omul poate alege, în orice etapă a vieții, o cale a dăruirii și a rugăciunii.
La mai bine de două veacuri de la începuturile obștii de la Văratec, numele lor sunt rostite împreună în rugăciunea Bisericii.
Sfinte Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Rugăciune Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec
Sfintelor Cuvioase Maici Nazaria, Olimpiada și Elisabeta, ctitore ale Mănăstirii Văratec și mari rugătoare către Dumnezeu, care bine v-ați nevoit și ați primit în ceruri cununa cea neveștejită a sfințeniei, căutați spre noi, cei împovărați de multe păcate, și, primind puțina noastră rugăciune, cereți de la Dumnezeu, pentru noi, pace, bună înțelegere și dragoste frățească, spre a urma pilda cea nepieritoare a viețuirii voastre.
Cu îndrăznirea pe care ați dobândit-o la Dumnezeu, rugați-L să ne izbăvească de robia păcatelor și de tot răul, nevoia și necazul.
Auziți rugăciunea noastră și o duceți înaintea Preasfintei Treimi, de a Cărei lumină vă bucurați, încât și noi, cei ce vă lăudăm, să ne învrednicim de veșnica fericire, cinstind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor.
Amin.