O surpriză de neuitat la nunta de aur
O femeie este furioasă și rănită când soțul ei uită de a 50-a aniversare a căsătoriei lor și îi aruncă lucrurile în șanț — până când acesta vine acasă cu o scuză neobișnuită.
Betty Carmichael era sigură că soțul ei uitase din nou de aniversarea lor, doar că de data aceasta nu avea de gând să accepte totul fără să zică nimic. Era căsătorită cu Donald de cincizeci de ani și merita ceva mai bun!
Îi fusese alături la bine și la greu, îi dăruise trei copii și cei mai buni ani din viața ei, și ce primea în schimb? Nici măcar un buchet de bănăreți ofiliți, darămite trandafiri roșii.
Betty se uită la ceasul de pe perete și încruntă fruntea. 21:30. Nici măcar nu se sinchisise să vină acasă pentru cina specială pe care o pregătise! Asta era picătura care umpluse paharul!
Încrederea este piatra de temelie a oricărei relații, iar îndoiala macină iubirea care o ține strânsă.
Două ore mai târziu, Betty auzi mașina soțului ei intrând pe alee și zâmbi cu amărăciune. Donald nu avea să se bucure de seara asta, absolut deloc.
Imediat se auzi un strigăt:
— BETTY! Ce se întâmplă aici?!
Ea ieși în marș afară și rămase pe pridvor, cu pumnii în șolduri.
— Ce dorești? întrebă ea.
Donald stătea în grădină și părea foarte supărat. Arăta cu degetul spre un fotoliu vechi și uzat care stătea pe gazon, alături de câteva cutii cu cărți și mărunțișuri.
— Ce caută lucrurile mele afară pe gazon? întrebă el. Ai înnebunit, femeie?
— Înnebunit?! a țipat Betty, iar luminile s-au aprins în casa vecină. Tu ești cel care trebuie să fi înnebunit! Ai Alzheimer sau amnezie? Te dau afară. Divorțez de tine!
— Divorțezi de mine? a îngăimat Donald, rămânând mască. Am șaptezeci și opt de ani, tu ai șaptezeci și cinci și vrei DIVORȚ?
— Da! a strigat Betty cu furie. Crezi că doar pentru că am șaptezeci și cincide ani nu mai sunt femeie? Că mă poți lua de-a gata? Ei bine, nu-ți voi permite!
— Betty, a spus Donald. Fii rezonabilă. Despre ce este vorba în toate astea?
— Ai uitat DIN NOU de aniversarea noastră! a spus Betty supărată. Suntem împreună de cincizeci de ani și trebuie să-ți amintesc până și de ziua mea de naștere. Înțeleg că la nașterea mea n-ai fost de față, dar la nuntă cu siguranță ai fost!
— Bets, a protestat Donald. Aceea a fost cea mai fericită zi din viața mea…
— Atunci de ce nu-ți amintești de ea? a întrebat Betty. De ce nu-mi aduci flori sau nu mă duci la dans? Nu mă mai iubești. Nu mă mai iubești de ani de zile.
Donald a dat din cap în semn că nu.
— Te iubesc, Betty, a spus el. Ești iubirea vieții mele…
— Atunci de ce nu ai venit acasă la cină? a întrebat Betty. Am făcut o cină specială, am aprins lumânări, am pus flori și tu nu ai apărut! Unde ai fost? În oraș cu altă femeie?
Donald a rânjit.
— Da, a spus el și s-a dat la o parte.
Acolo stătea o fată zveltă, în vârstă de douăzeci și ceva de ani, cu ochii albaștri ai lui Betty și zâmbetul larg al lui Donald.
— Hannah! a strigat Betty și a coborât în fugă treptele. Ar fi căzut dacă Donald nu ar fi prins-o. Și-a aruncat brațele în jurul fetei și a început să plângă.
— Oh, Hannah, a suspinat ea printre lacrimi. A trecut atât de mult timp! Mi-a fost atât de dor de tine!
— Bună, buni Betty, a spus Hannah. Îmi pare rău că am întârziat atât de mult, dar zborul meu a avut întârziere. Sărmanul buni Donald a așteptat ore în șir!
Betty s-a întors spre soțul ei.
— Știai că vine și nu mi-ai spus? a protestat ea.
— Nu ȘTIAM, a spus Donald triumfător. Eu am organizat totul! Trebuia să fie surpriza ta de aniversare, dar avionul a întârziat… Te tot plângeai de cât de mult îți este dor de singura noastră nepoată, așa că i-am trimis un bilet de avion!
— Oh, Don! a strigat Betty și și-a pus brațele în jurul soțului ei. Îmi pare rău! Am crezut… am început să mă gândesc la lucruri nebunești…
— Betty, a spus Donald cu tandrețe. Nu m-am uitat la o altă femeie de cincizeci de ani și nu am de gând să încep acum.
— Donald, a spus Betty. Ce am făcut eu ca să te merit?
— Nu știu, a spus Don. Dar îți pot spune că o să avem serios de furcă până o să-mi cărăm toate lucrurile înapoi în casă, acolo unde le este locul!
Cu ajutorul lui Hannah, Don și Betty au pus totul în ordine și s-au așezat la masă pentru o gustare la miezul nopții.
— Apropo, a spus Donald. Mai am o surpriză pentru tine. Mâine seară dăm o petrecere cu toți copiii noștri și cu toți prietenii noștri. Am aranjat ca părintele Bartolomeu să fie prezent, ca să ne putem reînnoi jurămintele.
— Dar eu cu ce mă îmbrac? a îngăimat Betty, uimită.
— Nu știu cum rămâne cu rochia, dar am un inel! a spus Don, apoi a coborât pe un genunchi și a scos o mică cutie de bijuterii. Betty Delancy Carmichael, vrei să te căsătorești din nou cu mine?
A doua zi, familia Carmichael a sărbătorit cu stil cea de-a cincizecea aniversare a căsătoriei, iar Betty a arătat superb într-un costum crem elegant și un voal mic. În timp ce Donald o săruta, ea a jurat să nu se mai îndoiască niciodată de el, cât va trăi.
Ce putem învăța din această poveste?
Încrederea este piatra de temelie a oricărei relații, iar îndoiala macină iubirea care o ține strânsă. Betty a început să-și imagineze că Don nu o mai iubește, fără să-și dea seama că el îi pregătea o surpriză minunată.
Căsnicia se construiește în fiecare zi, nu doar la ocaziile speciale. Betty a uitat că Don fusese alături de ea în fiecare zi dificilă și o sprijinise la bine și la greu.
Distribuie această poveste prietenilor tăi. S-ar putea să le înfrumusețeze ziua și să-i inspire.