PILDA SERII !
Părintele Cleopa primise ascultarea de a fi al doilea paracliser la biserica Mănăstirii Sihăstria, când a fost martorul unor întâmplări minunate, petrecute în timpul Sfintei Liturghii. Iată ce a povestit: „Să vedeţi ce-am aflat de la un preot cuvios, părintele Calistrat Bobu.
Ca duhovnic, a trecut odată pe la o călugăriţă, care se nevoia într-o peşteră din pădure. Pe vremea aceea erau peste cincizeci de asceţi în aceste păduri, monahi şi monahii. Această maică i-a spus părintelui: «La voi nu Se pogoară Sfântul Duh, pentru că aţi urmat noului calendar!». Din acea zi părintele a început să liturghisească pătruns de îndoială.
Într-o zi, pe când eram în ascultarea de paracliser, am observat că prescura din care proscomidea stareţul era albă şi dulce, pe când prescura părintelui Calistrat devenea imediat amară şi mucegăită. L-am întrebat pe duhovnicul meu, pe părintele Ioanichie:
– Părinte, de ce atunci când liturghiseşte părintele Calistrat prescura devine mucegăită şi acră?
– Pentru că slujeşte plin de îndoială. Se îndoieşte că, în Biserica lui Hristos care a urmat noului calendar, se mai pogoară harul Duhului Sfânt. A întâlnit de curând o maică în pădure care i-a spus aceste lucruri. I-am explicat că aceea, de fapt, se înşelase şi că totul nu era decât o ispită, de care trebuie să scape.
Câteva zile mai târziu, părintele Calistrat slujea din nou Sfânta Liturghie. Când a invocat pogorârea Sfântului Duh, a văzut îngrozit că pâinea se prefăcuse în carne, iar vinul în sânge. M-a strigat înspăimântat şi mi-a zis:
– Frate Constantine, vino lângă mine! Spune-mi ce vezi?
– Vai, părinte Calistrat, Sfânta Împărtăşanie a devenit carne şi sânge!
Atunci am trimis să fie degrabă chemat stareţul mănăstirii. Când a ajuns şi a văzut cele petrecute, a chemat câţiva călugări în altar şi i-a pus să citească din Psaltire. Apoi i-a spus părintelui:
– Hei, părinte Calistrat, acum crezi că Duhul Sfânt Se pogoară şi transformă cinstitele daruri sau nu?
– Iartă-mă, părinte. Şi căzu în genunchi, plângând.
– Ai grijă! Ai văzut că Duhul Sfânt Se pogoară? Că a transformat pâinea în Trupul lui Hristos şi vinul în scump Sângele Lui? De ce te mai îndoieşti?
– Cred, părinte. Te rog, iartă-mă!
– Adună acum împreună Sfintele Daruri.
După aceasta, stareţul i-a dat canon părintelui ca timp de patruzeci de zile să nu mai săvârşească Sfânta Liturghie şi i-a spus:
– Te-am rugat să crezi fără clintire, iar tu ai căutat adevărul despre calendar la călugăriţa din pădure! De acum să faci ascultare!
Acestea s-au întâmplat în 1932. În aceeaşi vreme am fost martor şi la altă minune săvârşită în timpul Sfintei Liturghii.
Într-o zi, pe când slujea părintele Ioanichie, după sfinţirea Sfintelor Daruri, din potir a căzut pe Sfântul Antimis o picătură din Sângele Domnului. Îndată a început să strălucească foarte tare şi să se transforme într-o rază luminoasă. Atunci stareţul m-a strigat în grabă:
– Frate Constantine, vino aici aproape! Spune-mi, ce vezi pe Sfântul Antimis?
– Văd o picătură din Sfântul Sânge. Dar străluceşte atât de tare, încât cu greu o pot privi de aproape!
– Vezi, frate Constantine, pe Cine slujim noi păcătoşii? De aceea, să stai cu mare frică şi evlavie în faţa Sfintei Mese! După aceasta, stareţul sorbi cu mare grijă picătura căzută, a Sfântului Sânge al lui Hristos.”
(Viaţa şi nevoinţele părintelui Cleopa Ilie, p. 58)