Intampinarea Domnului este praznuita la data de 2 februarie in Calendarul ortodox. Intampinarea Domnului este o mare sarbatoare care ne aminteste ca Domnul Iisus a fost si om si Dumnezeu in acelasi timp si el nu a venit sa strice legea ci sa o implineasca.
Ducerea primului baiat la Templu era un obicei randuit inca din vremea lui Moise, ca amintire a pedepsei egiptenilor din cei intai nascuti in Egipt doar pruncii evreilor au fost crutati de ingerul mortii si tot atunci se curatea si femeia dupa nastere si se aducea si jertfa animale, un miel si un porumbel, sau cine nu isi permitea doi porumbei sau doua turturele si inca cinci sicli care trebuiau dati levitului.
Maica Domnului a indeplinit si ritualul de curatie desi era curata pentru ca a rodit fara barbat a nascut fara durere iar fecioria i-a ramas intacta.
Obiceiuri si traditii
Se spune din popor ca pe data de 1 februarie, in ajunul Intampinarii Domnului, este noaptea in care cerurile se deschid, iar Dumnezeu indeplineste credinciosilor dorintele.
Aproape de miezul noptii, aprinde o lumanare, gandeste-te la dorinta ta si se spune aceasta rugaciune de 3 ori:
“Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.”
„Acum slobozește” – rugăciunea biblică a Bisericii
„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32).
În cadrul slujbelor bisericeşti, principalul fond îl constituie cel biblic. Cea mai mare parte a formulărilor liturgice pe care le auzim, până astăzi, în cadrul liturgic vin din cuvintele Sfintei Scripturi. Încă din primele trei secole, creştinii au folosit cântări şi rugăciuni de inspiraţie biblică. Pe lângă cântarea Maicii Domnului şi a Sfintei Prorociţe Ana, cea mai veche rugăciune biblică utilizată în cultul liturgic creştin este rugăciunea „Acum slobozeşte”.
Această veche rugăciune subliniază credinţa Bisericii în cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos – dumnezeiască şi omenească. Bătrânul Simeon ne transmite, peste veacuri, că Iisus este adevăratul Mesia, Cel care va izbăvi întreg neamul omenesc de robia morții. Al doilea aspect al rugăciunii menţionate reliefează faptul că, prin Israel, dreptul Simeon nu se referea la poporul Israel în sine, din punct de vedere etnic sau teritorial, ci se referă la noul Israel, noul mod de viață pe care Mântuitorul l-a adus prin jertfa Sa de pe Cruce.