Cea mai importanta rugaciune catre Iisus Hristos, in Ziua Intampinarii Domnului

Cea mai importanta rugaciune catre Iisus Hristos, in Ziua Intampinarii Domnului

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut si Cuvântul lui Dumnezeu, care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură şi mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria şi în a patruzecea zi, în Locul cel Sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în braţele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam!

Cât de proslăvită şi de prealuminată este aducerea Ta în bratele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului şi Întâmpinarea Ta de catre bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc şi pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului şi Împăratului nostru.

Ce sa nu faci de Intampinarea Domnului

Traditii, obiceiuri si superstitii de Intampinarea Domnului, sarbatoare cunoscuta si ca Ziua Ursului

De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut sa-Ti vadă Fata Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai aratat pe Sine Om, strălucind de nespusă Lumină Dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem Faţă catre faţă, să Te pipăim cu mâinile şi să Te primim în bratele noastre ca să Te cunoaştem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup.

Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta şi marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat.

Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoşii noştri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miIuit si iarăsi ne-ai deschis locaşurile cereşti şi ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai ruşinează pentru neascultare si nici nu se va mai ascunde de la Faţa Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ţi păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău şi să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei şi să-l înfrumuseţezi pe el, ca pe un mire.

Iar pe noi, pe toţi, care prăznuim Dumnezeiasca Ta întâmpinare, învredniceşte-ne, ca împreună cu fecioarele înţelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credintei si curatiei aprinse să privim cu ochii credinţei Dumnezeiasca Ta Faţă, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieţii noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu si noi să fim poporul Tău.

Iar în slăvita şi înfricoşata zi a venirii Tale, când toţi sfinţii vor ieşi în văzduh pentru marea Ta intâmpinare, învredniceste-ne si pe noi să Te vedem şi astfel pururea cu Domnul vom fi.

Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăţiei Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este Impărăţia şi puterea şi slava împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte şi cu Preasfântul si Bunul si de viată făcătorul Tău Duh acum şi pururea şi în vecii, vecilor. Amin”

De ce a fost adus Hristos la templu la 40 de zile?

Deoarece Dumnezeu a salvat viețile primilor născuți din Israel, când cei ai egiptenilor au murit, din acea zi a poruncit: Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu! (Ieșirea 13, 2).

Sfântul Evanghelist Luca, cel care descrie momentul aducerii lui Hristos la templu și întâmpinarea lui de către dreptul Simeon, consemnează două ritualuri prevăzute de Legea lui Moise pe care le îndeplinesc părinții Mântuitorului.

Jertfa de curățire a Fecioarei Maria

Primul ritual este acela de curățire a femeii după nașterea unui copil. După nașterea unui copil, Legea mozaică prevedea ca femeia de nimic sfânt să nu se atingă şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei (Levitic 12, 4). Zilele în care femeia se curățea de sângerarea de după naștere erau în număr de patruzeci, în cazul nașterii unui băiat, după trecerea cărora mamei i se cerea să aducă la sanctuar un miel ca ardere de tot și o turturea sau un pui de porumbel, ca jertfă pentru păcat, pe care le oferea preotului. În privința scopului acestui ritual, cartea Levitic spune că Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei (Levitic 12, 7). Din faptul că Iosif și Fecioara Maria aduc ca jertfă la templu o pereche de turturele sau doi pui de porumbel (Luca 2, 24), reiese că ei erau săraci.

În amintirea ultimei nopți din Egipt

Al doilea ritual pe care l-au împlinit atunci părinții Mântuitorului (de altfel, cel care stă în centrul sărbătorii de pe 2 februarie), a fost aducerea Lui la templu, pentru a-L răscumpăra, așa cum cerea Legea mozaică. Potrivit prescripțiilor Legii, israeliților li se cerea ca fiecare întâi născut de partea bărbătească să fie adus la templu și închinat Domnului, această practică fiind justificată de cruțarea celor întâi născuți dintre israeliți, în noaptea când au ieșit din Egipt.

Ultima plagă pe care Domnul a adus-o asupra Egiptului a fost moartea întâilor născuți. După ce faraonul și-a pierdut propriul copil, în cele din urmă a cedat și le-a dat voie israeliților să plece (Ieșirea 12, 29-31). Când această plagă a venit peste Egipt, primii născuți din Israel au fost cruțați doar datorită sângelui mielului de jertfă cu care au fost unse pragurile și ușorii caselor (Ieșirea 12, 21-23). Acest eveniment, în care moartea „a trecut” peste Israel, avea să fie comemorat anual ca una dintre cele mai importante zile sfinte ale calendarului evreiesc – Paștele (în evreiește, Pesach, care înseamnă „trecere”).

Sfințiți pentru Dumnezeu

Sărbătoarea anuală a Paștelui nu era singurul prilej în care se rememora salvarea primilor născuți. Deoarece Dumnezeu a salvat viețile copiilor din Israel, din acea zi a poruncit: Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu! (Ieșirea 13, 2).

Fiecare ființă întâi născută de sex masculin aparținea Domnului. În cazul animalelor curate, ele urmau să fie aduse ca sacrificiu (Ieșirea 13, 15). Unele animale necurate (de exemplu, măgarul) și toate ființele umane nu erau sacrificate ci, erau răscumpărate (Ieșirea 13, 13). Acest lucru însemna că o anumită sumă de bani era oferită preotului, pentru răscumpărarea unei ființe umane. Prețul de răscumpărare era de cinci sicli (Numeri 3, 47-48).

Primii născuții erau aduși la Ierusalim, în fața Domnului, fiind considerați ca sfințiți sau consacrați unor scopuri sacerdotale, în amintirea salvării copiilor evrei în Egipt. Cu toate acestea, în locul celor răscumpărați, care trebuiau să aibă atribuții sacerdotale, un trib întreg, cel al lui Levi, a fost ales și pus deoparte pentru ocupații exclusiv sacre (Numeri 3, 11-38). Și, întrucât au existat cu 273 mai puțini leviți decât primii născuți din tot Israelul, la primul recensământ, fiecare dintre acești întâi născuți trebuia să fie răscumpărat prin plata a cinci sicli, dar nu fără a fi adus în fața Domnului, ca semn al dreptului Său asupra lor (Numeri 3, 44-47; 18, 15-16).

Ceremonia de răscumpărare avea loc în prezența preotului și a invitaților, în ziua a treizeci si una după naștere. Acest lucru se datorează faptului că pruncul nu era considerat ca fiind pe deplin capabil să trăiască, până când nu supraviețuia primelor treizeci de zile ale vieții sale. Numai dacă ziua a treizeci și una era o zi de sabat sau de sărbătoare, ceremonia era amânată până în următoarea zi lucrătoare.

Deși ritualul de răscumpărare a copilului avea loc după treizeci de zile, Sfântul Luca nu ne spune de ce Sfinții Iosif și Maria fac acest lucru abia după ce a trecut perioada de curățire a Fecioarei, adică după patruzeci de zile. Deși Iisus era Dumnezeu, primul și unicul născut Fiu al Tatălui și nu avea nevoie să mai fie adus încă odată în fața Domnului și consacrat, Fecioara face acest lucru din ascultare față de Legea lui Moise, venind la poarta de est a curții templului, numită Poarta lui Nicanor, unde ea însăși avea să fie stropită de către preot cu sângele jertfei sale. Prin acest Copil pe care Fecioara îl aduce în fața lui Dumnezeu pentru a-L răscumpăra, noi toți am fost răscumpărați din păcat, nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur… ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit (I Petru 1, 18-19). Pr. Dr. Ioan-Lucian Radu – doxologia.ro

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam!

Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon.

Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele.

În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup.

Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat.

Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire.

Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău.

Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi.

Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.