Tu cât de puternice crezi că sunt emoțiile? Mihaela Bilic ni le prezintă sub o formă specială, așa cum deja ne-a obișnuit!
„Credem despre noi că suntem persoane raționale, care își conduc viața așa cum trebuie, care decid în cunoștință de cauză, echilibrați, educați, stăpâni pe situație.
În realitate suntem la cheremul emoțiilor noastre, ele ne determină trăirile, asemenea tuturor vietăților de pe Pământ. De la organismele unicelulare până la animalele superioare, emoțiile primare de apetență și aversiune, de încredere și frică, stabilesc legăturile și raportul cu mediul înconjurător.
Emoțiile ne guvernează, ele sunt declanșatorul faptelor noastre, ele ne determină comportamentul- emoțiile sunt viața.
Emoțiile nu pot fi alese și nici oprite, noi doar le simțim, ni se întâmpă independent de voința noastră. Creierul centralizează starea propriului corp și a mediului în care trăim, pentru ca apoi să declanșeze acțiuni ce au ca obiectiv echilibrul și starea noastră de bine. Acest organ central superperformant are o complexitate năucitoare: creierul unui adult cântărește aprox 1,4kg, consumă 20% din energia corpului, este format exclusiv din grăsime și, paradoxal, nu are niciun sistem nervos senzitiv sau motor (nu poate simți și nu se poate mișca/contracta); în el sunt găzduiți 100 miliarde de neuroni care transmit informațiile sub formă de impulsuri electrice, prin intermediul unor substanțe numite neurotransmițători.
Creierul este rezultatul evoluției a 700 milioane de ani iar viteza lui de funcționare este de 1,5-2 miliarde de semnale pe secundă
Există 3 zone ale creierului: zona internă, cea mai veche (reptiliană), care controlează funcțiile vitale; deasupra ei creierul limbic care răspunde de emoții și motivații; la suprafață este neocortexul, care se ocupă de funcțiile mentale, limbaj, memorie și învățare. Nimeni nu-și poate alege/controla dorințele, poftele, gândurile, ele sunt produse spontane ale creierului; singurul lucru pe care îl putem decide sunt faptele noastre în raport cu emoțiile pe care le simțim.
Incă din copilărie este esențial să învătăm să ne cunoaștem emoțiile, să le numim, să le decodăm, tocmai pentru că ele au această forță imensă care ne poate deseori copleși și sub efectul căreia să devenim capabili de fapte/atitudini regretabile sau ireparabile. Educația reală a unui copil presupune cunoaștetea emoțiilor, a impactului pe care acestea îl au și al măsurilor care pot fi luate pentru a rezista/a le depăși.
Emoția joacă rolul principal, ea este cea care declanșează influxul nervos, ea stă la originea faptelor și acțiunilor noastre. Altfel spus, nu gândurile și ideile contează, ci încărcătura emoțională care este vehiculată odată cu ele și care le transformă în fapte. Reciproca este și ea valabilă, odată emoția dispărută gândurile sau vorbele noastre rămân niște simle enunțuri fără efect, care nu mai determină nicio reacție.
Incapacitatea de a stabili relații funcționale, de a creea conexiuni pozitive cu cei din jur, de a avea încredere și deschidere față de viață, de a fi împlinit și satisfăcut ca individ, nu se datorează unei lipse de complexități în gândire (nu trebuie să fii doctor în filozofie, ci unei necunoașteri de bază a propriei ființe, deci implicit a emoțiilor ce o guvernează. Pentru că nu ai cum să știi să trăiești, dacă nu ști mai întâi ce simți-deci cine ești!” Relatează Mihaela Bilic pe contul ei de Facebook.