În fiecare zi ne putem confrunta cu probleme la care avem sau nu avem reacţii pe moment. Se poate întâmpla să fim şocaţi sau ,poate,doar bulversaţi. Asupra noastră se întâmplă o presiune,un eveniment ce ne cuprinde creierul,care-l face să dea comanda corpului ,iar acesta să acţioneze.
De cele mai multe ori, cum corpul nostru dispune de absolut toate capacităţile şi manevrele de apărare şi protecţie, reacţionează magistral,aproape miraculos. Este o reacţie normală, necunoscută nouă până în acel moment, dar este aproape ca un spectacol al perfecţiunii.
Reacţiile spontane ale copiilor sunt deosebit de frumoase
Aflându-ne,deci, în faţa unei situaţii neprevăzute, intervine instinctul de apărare şi reacţionăm rapid pentru evitarea unui accident sau a unei posibile leziuni fizice.
Creierul are şi el rolul lui, extrem de important,însă, este de văzut întregul « scenariu » care se petrece : mâinile şi picioarele acţionează într-un ritm absolut fanatastic,inima pompează sânge rapid, privirea are direcţie precisă, plămânii se umplu cu aer etc,toate se reglează ca prin farmec.
Este o minunăţie tot ce se întâmplă şi asta este valabil de asemenea pentru toate fiinţele.
Dumnezeu le-a făcut pe toate perfect, cu absolut totul la îndemână pentru a se proteja.Spontaneitatea este fascinantă, ea nu are nimic raţional în ea, deci nimic calculat şi totul este irepetabil… Acesta este motivul pentru care copiii sunt adorabili, chiar şi când plâng.
Ei nu ştiu să se prefacă, nu au regii dinainte stabilite, nu calculează, doar reacţionează cu tot ce au ei mai frumos.
Problemele apar la adulţi,care au deja un bagaj de resentimente şi amintiri, ce uneori le strică spontaneitatea,îi fac mult mai calculaţi şi,din acest motiv, pot deveni extrem de agresivi.
De aceea,într-o situaţie dificilă este bine să arătăm toleranţa când judecăm pe ceilalţi,chiar dacă suntem obligaţi să intervenim pentru a aplana lucrurile.
Vezi aici diferența dintre sufletul pereche și partenerul de viață!
Înţelegerea stă la baza evoluţiei
Pentru a evita exagerările, în judecarea unor situaţii, este bine să ne informăm bine,temeinic,adică, pentru a nu denatura adevărul. După ce avem informaţiile de bază, trecem la etapa a doua, a înţelegerii. Abia după ce am înţeles,putem trece la ultima etapă,aceea de a trage concluzii.
Nici în faza asta nu trebuie să ne grăbim, pentru că ne putem înşela. Indiferent de gravitatea unei situaţii, avem nevoie de prudenţă înainte de a condamna pe cineva,de a cataloga. Există această tentaţie,de a pune o etichetă pe spatele cuiva şi asta se întâmplă,de obicei, când nu se evaluaeaza corect lucrurile.
Din acest motiv, înţelegerea este fundamentală. Doar aşa putem evolua. Ştim nivelul unde suntem, l-am înţeles bine şi putem trece la următorul pas, de dezvoltare.
Ori de câte ori apar discrepanţe între adevăr şi prezentarea lui, ele apar dintr-o lipsă a înţelegerii. Nu înţelegem pentru că nu vrem să înţelegem sau pentru că nu putem, nu avem capacitatea necesară şi competenţă cerută de situaţie.
Ne oprim aici,fără a cataloga,fără a continua să atacăm energetic pe ceilalţi, fără a-i intoxica şi fără a crea dezordine în armonia perfectă a Universului. Orice tulburare a ordinii universale ne costă suficient de mult cât să ne învăţăm lecţia.
Dacă de la început facem un efort cât de mic pentru a aprofunda lucrurile, consecinţele vor fi altele, ce ne vor scuti de alte complicaţii şi suferinţe inutile.