Un articol de Claudia Bulacu
Întotdeauna la începutul unui drum avem de făcut cel puţin o alegere,dacă nu mai multe. Fie trebuie să ne schimbăm profesia, fie ne specializăm într-un anumit domeniu, fie ne schimbăm domiciliul, fie starea civilă.
În aceste momente,decizia noastră este fundamentală, adică ea trebuie să fie luată constoient,obiectiv, doar în avantajul nostru. Când fac această afirmaţie mă refer la faptul că nu trebuie să ţinem cont decât de ceea ce simţim noi, nu ceea ce ne-ar spune alţii.
Ceilalţi ne pot da sfaturi, dar nu pot alege în locul nostru
Momentul deciziei este important prin încărcătură energetică pe care o poartă. Fiecare zi are deschiderea ei sau blocajul ei. Există zile bune, cum,de altfel, sunt şi zile mai puţin bune, dar noi suntem aceeaşi,adică trebuie să ne păstrăm echilibrul. Suntem puşi,uneori, în situaţia de a ne hotăra pe termen mediu său lung şi nu este bine să evaluăm situaţia dacă suntem trişti sau speriaţi.
Nu trebuie să luăm,de asemenea, hotărâri dacă suntem bolnavi,numai dacă decizia respectivă ne ajută să ne îmbunătăţim situaţia de sănătate. Un factor extrem de important îl joacă aici comunicarea cu ceilalţi. Este bine să discutăm, să fim deschişi spre alţii care ar dori să ne ajute, dar nu trebuie să respectăm întocmai ce ni se spune, ci alegerea o facem doar noi, cunoscându-ne limitele şi posibilităţile proprii.
De aceea, părinţii ar trebui să comunice cu copiii,dar fără să le impună punctul lor de vedere, ci lăsându-le libertatea de a alege singuri ce doresc să facă, mai ales când vine vorba de alegerea profesiei.
Fiecare îşi cunoaşte menirea
Când spunem menire, aproape toată lumea se gândeşte la o misiune spirituală,dar realitatea a demonstrat că nu totdeauna este valabil acest mod de gândire. Da, poate fi şi o menire spirituală ( cineva ajunge preot, misionar, clarvăzător, vindecător etc),dar nu este obligatoriu,mai bine-zis,partea de spiritualitate nu este atât de evidentă,dar ea există cu siguranţă în fiecare profesie.
Ceea ce ştim sigur este faptul că menirea există în fiecare dintre noi şi ea ni se face cunoscută în momentul în care ne-am decis să ne ascultăm şi să ne lăsăm călăuziţi de vocea noastră lăuntrică. Această voce,care intervine în viaţa noastră mereu,dar sub o formă delicată, subtilă,abia perceptibilă, este cea mai în măsură să ne ghideze viaţa.
Unii o numesc intuiţie, alţii putere interioară,alţii suflet. Ceea ce este extrem de important este,de fapt, mesajul pe care ni-l trimite ea. Nu a fost şi nu va fi niciodată un mesaj de conflict sau de agitaţie,ci unul de pace şi armonie. În al doilea rând, dacă ascultăm în tăcere semnalele date de vocea interioară,vom desluşi întreg mesajul ei care conţine îl el menirea noastră.
Citește aici 10 motive pentru a începe să cauți un loc de muncă mai bun!
Altfel spus, pentru a şti fiecare ce rol avem în viaţa noastră nu trebuie să căutăm în biblioteci, ci chiar în noi înşine. Acolo se află Adevărul (« căutaţi să aflaţi adevărul şi el vă va elibera » ,după cum spunea Mântuitorul nostru). Odată găsită calea, viaţa curge lin,fără tensiuni, fără oprelişti, fără conflicte şi lipsuri. Adică suntem eliberaţi.
Să ne ascultăm,aşadar, sufletul şi să-l lăsăm să ne ghideze. Vom descoperi cele mai simple căi pentru a munci,pentru a progresa, pentru a dărui cunoaşterea care ne-a fost încredinţată,pentru a trăi în armonie cu noi înşine şi cu ceilalţi.
Nu este greu, trebuie doar să luăm mici pauze de izolare,de singurătate,în care ne vom întâlni cu cea mai sensibilă şi frumoasă parte a noastră. Este ca o întâlnire în care unul dăruieşte necondiţionat (informaţii,ghidare şi iubire), iar celălalt primeşte şi acestea se petrec într-un frumos climat de iubire eternă, curată şi statornică.