Ziua a decurs ca de obicei. Cristina era pe punctul de a termina munca, când telefonul i-a sunat — era soțul ei, vizibil agitat:
— Unde ești? Cât mai întârzii? Hai, grăbește-te, te aștept.
Fără să ofere nicio explicație, Nikita a închis. Cristina a început să se îngrijoreze și a chemat un taxi ca să ajungă mai repede acasă. La ușă, soțul o aștepta cu valizele.
— Ce s-a întâmplat? — întrebă fata, confuză.
— Eu ar trebui să întreb ce s-a întâmplat. Când ai devenit așa mercantilă?
— Nu înțeleg…
— Am căzut de acord cum să ne gestionăm gospodăria, cum să cheltuim fondurile comune și așa mai departe, îți amintești?
— Să zicem. Dar toată lumea trebuie să respecte înțelegerile, Nikit, — răspunse Cristina, mai ferm.
— Spre deosebire de tine, eu n-am ascuns nimic. Azi, la prânz, m-am întâlnit cu un cunoscut. Soția lui lucrează în departamentul tău și am aflat cât câștigi de fapt. Minciuna ta a ieșit la iveală. Nu am de gând să te întrețin pe tine și pe părinții tăi. Ne despărțim, — spuse soțul calm.
Cristina privi în cameră și văzu ușile unui dulap complet gol. Nikita se pregătise din timp și îi împachetase toate lucrurile. Doi ani de căsnicie încăpeau ușor într-o valiză și câteva genți.
— Ți-am împachetat toate lucrurile pe care le-ai adus de la mama ta în apartamentul nostru închiriat. Restul, îmi pare rău, — preciză Nikita pe un ton sec.
Cristina oftă adânc. Se mai gândise și înainte la zgârcenia exagerată a soțului, dar încercase să alunge acele gânduri. Până la urmă, îl iubea foarte mult pe Nikita.
— Uite, asta trebuie să plătești. I-am promis proprietarei că mâine îi duci chitanțele la serviciu, — Nikita scoase facturile pentru chirie și i le înmână soției.
— De ce să plătesc eu utilitățile? Trebuie să-mi închiriez un nou apartament, asta înseamnă timp și bani. M-ai pus în fața faptului împlinit, — Cristina se înfierbântă.
— Da, era comod pe spatele meu, nu? — zâmbi ironic soțul.
— Nu-i adevărat, și eu cumpăram alimente și lucruri. Și în privința apartamentului, aveam o înțelegere: tu plătești facturile, — îl înfruntă Cristina.
— Am găsit un raport de pe cardul tău pe care îl ascundeai. Trăiai pe banii mei și nu-ți refuzai nimic. Și i-ai cumpărat și un cadou mamei tale. Eu nu sunt vaca ta de muls! Mai bine ne despărțim acum, înainte să apară copii!
— Nu-mi amintesc să fi semnat un contract în care trebuia să-ți dau tot salariul și să-ți dau socoteală!
— Am crezut că mi-am găsit sufletul pereche, dar tu ai stricat totul! Ai să regreți și ai să te întorci în sat, la mama ta! — urlă Nikita, dar soția ieșise deja pe ușă.
Cristina nu se gândea cum va trăi mai departe, ci doar cum să ajungă la mama ei, în sat. Ei bine, oricum e un oraș normal. Da, mic, nu capitala, dar curat și în dezvoltare, cu blocuri noi. Nikita depășise azi toate limitele posibile.
Fata a decis să nu-și mai toace nervii și a chemat din nou un taxi. Soțul, văzând-o de la fereastră cum urcă în mașină, deveni și mai sigur pe decizia sa: „Ce risipitoare! Și mi-a lăsat mie facturile!”
În aceeași seară, Nikita decise să-și facă și el bagajele și să meargă la mama lui. Ecaterina Alekseevna era o femeie obișnuită să rezolve totul de una singură și nu tolera ocolurile, așa că întrebă direct de ce s-au despărțit. Nu vedea nicio altă fată mai potrivită pentru fiul ei — Cristina, un pic naivă și cam visătoare, i se părea ideală.
— Am găsit chitanțele pe care le ascundea. Și să-ți mai spun ceva — și-a cheltuit tot bonusul pe ea. Și nu e puțin — douăzeci de mii. Am început să suspectez ceva când s-a dus a doua oară în luna asta la salon. De două ori pe lună e prea mult, — se plânse Nikita de soția lui „capricioasă”.
— Dar, pe de altă parte, e bonusul ei, muncit de ea, — clătină mama din cap. — De ce i-ai făcut toate mofturile?
— Asta e ideea, că nici măcar nu-mi cerea nimic. Cristina a început să-și ascundă veniturile de mine. Da, cumpăra alimente și lucruri pentru casă, dar nu se uita nici pe ea. Eu merg cu transportul la birou, iar ea arată ca o păpușă, își cumpără mereu ceva nou. Și nu mi-am dat seama din prima de unde are bani. Am crezut că și-a găsit pe altcineva, — continuă Nikita.
— Era mai rău dacă tu plăteai totul. Și ai mai și dat-o afară, prostule. Mie, personal, Cristina mi-a plăcut foarte mult. Și-acum ce faci? Trebuie să-ți cauți pe altcineva. Eu nu te pot ține aici, — îl tăie mama lui, categorică.
— Sunt vizibil, arătos, clar n-o să duc lipsă de atenție. Deja am pus ochii pe o fată, — se lăudă fiul, strălucind de mândrie.
Angelina de la contabilitate — o fată frumoasă, cu câțiva ani mai mare decât Nikita, dar asta nu-l deranja. Avea mașină, apartament și un salariu bun. Nu e ea soția ideală?
— Nikit, mergem la vreun restaurant mai special diseară? — întrebă Angelina, când tânărul o anunță cu entuziasm că divorțează și că vrea s-o scoată la întâlnire.
— La restaurant? Nu. Putem mânca acasă. Tu ai apartamentul tău, — se miră Nikita.
— Dar… și tu nu stăteai cu chirie? — ridică din umeri Angelina.
— Da, dar acum m-am mutat la mama. Mă gândeam că mergem la tine.
— Acasă e plictisitor. Întâi trebuie să ieșim undeva, să mâncăm, să ne distrăm, doar e vineri. Și oricum nu prea gătesc. Nu-mi place și nici nu-mi iese.
— Și atunci cum mănânci?
— La mama, la cafenea sau la un mic restaurant, — făcu din gene, iar Nikita deja începea să-și calculeze cheltuielile. Dorința de răzbunare și mândria îl împingeau înainte.
Au mers într-o cafenea nouă, aproape de birou. Lina a fost de acord, și pentru prima dată în viața lui, Nikita a venit la o întâlnire cu flori. Fosta lui soție spunea că nu-i plac florile, dar acum a trebuit să cheltuie bani pentru a impresiona.
— Ce buchet simplu… — zâmbi ironic Alina.
— Cum adică simplu? Știi cât a costat? — se indigna Nikita.
S-a dovedit că Nikita era un bărbat foarte zgârcit. Angelina și-a dat seama imediat și a încercat să încheie întâlnirea cât mai repede. La fel s-a întâmplat și cu alte două fete pe care le-a cunoscut după despărțirea de Cristina. Nikita se bucurase destul de libertate și nu se grăbea deloc să depună actele de divorț.
Între timp, Cristina își vindeca rănile emoționale și muncea mult, în speranța că în curând își va putea închiria propria locuință și se va muta de la mama ei.
Trecuse aproape o lună de când soțul o dăduse afară pe Cristina. Nu avea timp să sufere sau să plângă, munca o ținea ocupată. Ca să se deconecteze de la gândurile apăsătoare, Cristina a ieșit cu sora ei la un restaurant local, unde a întâlnit un băiat. Ei bine, întâlnit e mult spus… Îl știa pe Kostya din școala generală, deci nu era nimic serios la început, dar băiatul de ieri devenise un bărbat atrăgător și chiar interesat de ea.
Aproape în același timp, Nikita, strângându-și curajul, a venit la Cristina ca să „clarifice totul” și să o ia înapoi. Dar fata s-a apropiat de casa mamei ei nu singură. Kostya o adusese cu o mașină nouă. Nikita era pe punctul de a exploda văzând un bărbat necunoscut lângă soția lui.
— Ce e asta? Cine-i clovnul ăsta care te-a adus?
— Tu de ce ai venit? Noi am încheiat totul deja, — Cristina era surprinsă.
— M-am gândit mai bine și am decis să-ți mai dau o șansă, — răspunse Nikita pe un ton oficial.
— Prea târziu! Nu mai am nevoie. Găsește-ți altă proastă, — îl tăie scurt Cristina.
Mai târziu, soacra a sunat-o de mai multe ori ca să discute despre divorț. Încerca să o convingă: „Te-ai grăbit, unde mai găsești tu un bărbat ca el?” Fostul soț și fosta soacră o obosiseră complet cu telefoanele lor, așa că fata și-a schimbat și numărul. Divorțul s-a finalizat fără probleme, iar în ceea ce privește o nouă căsătorie… Cristina nu se mai grăbea deloc.