Fiecare zi, încrederea mea în iubitul meu părea să scape din ce în ce mai mult. Comportamentul său ciudat, planurile anulate și cheltuielile misterioase mă bântuiau, lăsându-mi o îndoială dureroasă pe care nu o puteam îndepărta. Eram sigură că ascunde ceva. Dar când în sfârșit am cerut răspunsuri, adevărul a fost cu totul altceva decât mă așteptam.
Stăteam pe podeaua camerei, cu lacrimi în ochi, simțind cum inima mea se sfărâmă câte puțin în fiecare zi. Problema era că iubitul meu, Mihai, era cel mai bun bărbat pe care l-am cunoscut vreodată.
Relația noastră a fost frumoasă, plină de momente în care mă făcea să mă simt văzută și apreciată. Mă sprijinea mereu, era alături de mine și îmi păsa cu adevărat de mine.
Dar, în ultima vreme, ceva nu părea în regulă – o îndoială persistenta pe care nu o puteam îndepărta. Tot amânase planurile noastre, îmi ignora mesajele ore în șir, iar parcă nu mai dorea să mă vadă deloc. M-am întrebat dacă poate Mihai mă înșela, dar nu eram sigură.
Priveam ecranul telefonului, simțind un fior de anxietate. Mihai trebuia să vină acum două ore, și încă nu dăduse niciun semn.
I-am trimis un mesaj din nou, încercând să-l țin simplu, doar un „Unde ești?”. Telefonul meu a rămas tăcut.
Apoi, în sfârșit, am văzut acele trei puncte care apăreau pe ecran. Inima mi-a sărit.
Mesajul lui a apărut: „Nu pot să vin în seara asta.” Nicio explicație, nicio scuză, nimic care să îmi spună de ce. Lacrimile au început să curgă din ce în ce mai abundent.
M-am ridicat, simțindu-mă tremurând și pierdută, apoi m-am așezat la computer. Cu o strângere în piept, am tastat în bara de căutare „Semne că te înșală.”
Am citit prin semnele de înșelat, simțind un gol în stomac, când unele dintre ele se potriveau cu lucrurile pe care le observasem – distanțat, ignorând planurile. Le-am notat, spunându-mi că voi fi atentă pe măsură ce lucrurile se vor desfășura.
„Semn 1 – Este secretos.”
Câteva zile mai târziu, l-am văzut din nou pe Mihai. A venit la mine și trebuia să ieșim la cină. Când am ieșit din casă și am mers spre mașina lui, Mihai, care de obicei stătea în scaunul șoferului și mă aștepta, a sărit din mașină și m-a oprit lângă ușă.
„Îmi pare rău, am câteva lucruri în mașină. Lasă-mă să le fac loc,” mi-a spus, ieșind din mașină.
A deschis ușa din dreapta, a apucat o cutie mică și a ascuns-o repede în portbagaj. „Poți să intri acum.”
Am urcat în mașină, aruncând o privire spre portbagaj unde ascunsese cutia. Curiozitatea și îndoiala mă măcinau pe măsură ce începeam să mergem. Nu puteam lăsa asta baltă.
„Ce era în cutia aia?” l-am întrebat, uitându-mă la el.
„Oh, nimic important,” a dat din umeri, ținând ochii pe drum.
„Dacă nu e nimic important, de ce nu mi-ai spus?” l-am întrebat insistent, încercând să sună casual, dar simțind altceva în adâncul meu.
„Nu te mai gândește la asta,” a spus, alungând întrebarea mea de parcă nu ar fi fost nimic.
O înțepătură ascuțită mi-a cuprins pieptul și am privit pe fereastră, simțind tăcerea între noi ca un lucru greu de suportat.
Mintea îmi zbura cu întrebări și îngrijorări. Până am ajuns la restaurant, mă simțeam epuizată.
Mihai, însă, părea relaxat, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. M-a întrebat despre jobul meu, își amintea detalii mici, cum ar fi noul proiect despre care vorbisem. Părea… normal.
„Și cum merge totul cu tine?” l-am întrebat, încercând să sună ușor.
„Totul bine,” a zis, zâmbind. „Șeful a încercat să crească cotele din nou, dar am rezistat. S-a dat bătut.”
„Atunci de ce ai tot anulat planurile?” am întrebat, ținându-mi privirea pe el.
A ezitat. „Doar… multe pe cap.”
Am dat din cap, simțind durerea crescândă în interiorul meu. Gândul că ascunde ceva mă durea mai mult decât orice altceva.
„Semn 2 – Cheltuieli suspecte.”
În acea zi, am mers la Mihai pentru o seară de filme. Ne-am așezat pe canapea și am încercat să mă concentrez pe film, dar Mihai tot scotea telefonul, trimitea mesaje cuiva, zâmbind, apoi tasta din nou.
Fața lui se lumina de fiecare dată când se uita pe ecran. Știam acea privire. Era felul în care zâmbeam eu când primeam un mesaj dulce de la el.
„Cu cine vorbești?” l-am întrebat, încercând să sună casual, dar nu s-a uitat la mine.
„Mihai?” am repetat, mai tare.
„Hmm? Oh, nimeni,” a mormăit el, apoi a adăugat, „De fapt, mama mea.”
„Deci, nimeni sau mama ta?” l-am întrebat, ridicând o sprânceană.
„Mama mea,” a spus, uitându-se din nou la telefon.
M-am oprit, privindu-l cum continua să tasteze. „Am înțeles,” am spus, ridicându-mă de pe canapea, încercând să îmi păstrez vocea calmă.
Am mers la bucătărie, sperând să mă liniștesc cu niște gustări și încercând să respir prin tensiunea care creștea în mine.
Mihai era atât de concentrat pe telefonul lui încât nu s-a uitat nici măcar o dată la mine. Când am ajuns la chipsuri, ochii mi s-au oprit pe o mică grămadă de hârtii pe masă.
Erau necunoscute, așa că le-am ridicat, curioasă, aproape fără să gândesc.
Când am răsfoit, am realizat că erau extrase bancare. Ochii mi-au scanat lista de plăți, iar inima mi s-a oprit.
Magazin de bijuterii, florărie, magazin de costume bărbătești și – stomacul mi s-a strâns – o închiriere de cabană în pădure.
Mâinile îmi tremurau în timp ce țineam hârtiile. Lacrimile îmi umpleau ochii, făcând totul să devină neclar. Fiecare plată părea o lovitură, fiecare una confirmând cele mai rele temeri ale mele.
Când m-am întors în cameră, m-am forțat să par calmă, deși în interior mă destrămam.
„Semn 3 – Se culcă cu cineva important pentru tine.”
După ce am văzut acele extrase bancare, știam că trebuia să acționez. Nu mai puteam sta și să aștept.
Când Mihai a anulat încă o întâlnire, am decis că e momentul să aflu cu cine este.
Timpul a făcut totul și mai rău – era aniversarea noastră de cinci ani. Asta ar fi trebuit să însemne ceva. Dar în loc de asta, eram acolo, în fața clădirii lui, hotărâtă să aflu adevărul.
Mașina lui era parcată în față, și îl vedeam înăuntru, stând pe scaunul șoferului. Nu era singur.
Inima îmi bătea rapid în timp ce așteptam. Abia mai puteam respira, dar știam că trebuie să continui.
M-am chinuit să respir în timp ce stăteam acolo, în fața clădirii lui Mihai, cu inima bătându-mi rapid în piept. Știam că ceva nu era în regulă, dar nu aveam nicio idee ce urma să descopăr. Ochii mi se fixaseră pe mașina lui, iar în acel moment, din spatele ferestrelor, am văzut o siluetă. Nu era singur.
Cineva stătea pe scaunul din față al mașinii, iar dintr-o dată, totul s-a schimbat. Nu era doar o persoană oarecare. Era Andreea. Cea mai bună prietenă a mea. Am rămas înghețată pe loc. M-am simțit ca și cum cineva mi-ar fi dat o lovitură puternică în stomac. Picioarele mi s-au înmuiat și am simțit o durere ascuțită crescându-mi în piept.
Cum? De ce? Și mai ales, cum putea Mihai să mă trădeze cu Andreea?
Era clar că totul se prăbușea în jurul meu. Nu înțelegeam cum se putea întâmpla așa ceva. Andreea și Mihai fuseseră mereu prieteni buni, dar niciodată nu mi-a trecut prin minte că ar putea exista ceva mai mult între ei. Gândul că mi-a ascuns acest secret, că toată relația noastră era o minciună, m-a făcut să simt cum lumea mea se destramă.
Am simțit furia cuprinzându-mă și, fără să mă gândesc prea mult, am dat un mesaj pe telefonul lui Mihai. „Ce faci acolo? Ce faci cu Andreea?”
L-am trimis și am așteptat. Vreo două minute mi s-au părut o veșnicie. Inima îmi bătea cu putere și mă simțeam complet pierdută.
În cele din urmă, mi-a răspuns, dar răspunsul său m-a șocat mai mult decât orice altceva. „Te pot explica. Te rog, nu face nimic grabit.”
A fost ca și cum m-a învins pe loc. Mă simțeam trădată, dar parcă aș fi avut nevoie să aflu mai multe.
Am decis să nu dau fuga la el imediat. Am rămas în fața clădirii, uitându-mă la mașina care rămăsese acolo, cu ei doi înăuntru. Puteam să simt cum mi se clătina lumea, dar eram incapabilă să mă mișc. Toate amintirile frumoase pe care le aveam despre Mihai se amestecau cu imaginea aceasta a trădării, iar un gol imens mi se adâncea în suflet.
După câteva minute, Andreea a ieșit din mașină și s-a îndepărtat în grabă, fără să se uite în urmă. Mihai a rămas singur în mașină, cu capul plecat. Inima mea s-a strâns.
Am simțit cum furia și tristețea se împletesc într-un singur sentiment dureros. Abia mai puteam respira. M-am ridicat și am făcut câțiva pași către mașina lui, fără să știu dacă să plâng sau să țip. Am vrut să știu totul, să aflu ce se întâmplă, dar eram și prea rănită ca să mă apropii prea mult.
Mihai m-a văzut cum mă apropiam. S-a uitat la mine cu o expresie tristă și îngrijorată.
„Hai înăuntru, te rog. Vreau să îți explic,” a spus el, deschizând ușa mașinii și încercând să mă convingă.
Nu m-am putut abține. „Cum ai putut, Mihai? Cum ai putut să mă minți atâta vreme? Cu Andreea? Ce se întâmplă între voi?”
Mihai s-a uitat la mine, un fel de durere și vinovăție reflectându-se în ochii lui. „Este complicat,” a început, dar niciun cuvânt nu mai putea schimba ceea ce văzusem.
„Complicat? Complicat?! Cum poate fi ceva între noi complicat atunci când mă înșeli cu prietena mea?” am spus, vocea mea tremurând de furie și tristețe.
Mihai a tăcut o clipă, părând că își caută cuvintele. Apoi a spus, încet: „Nu am vrut să te rănesc, dar da… am avut o relație cu Andreea. În ultimele luni… am început să simt că lucrurile între noi nu mai merg, dar nu am vrut să te pierd. Și am încercat să mă află în două lumi. Nu am știut cum să îți spun.”
„Aș fi preferat să îmi spui adevărul din prima, în loc să mă minți toată vremea. Ai distrus tot ce am crezut că am avut.” Lacrimile mi-au inundat fața. Nu mă mai simțeam deloc acasă în această relație. Tot ce am trăit împreună părea acum o mare minciună.
„Nu știu ce să zic, decât că îmi pare rău. Îmi pare rău din suflet, dar… trebuie să plec.” A închis ușa mașinii și a pornit motorul.
Nu l-am urmărit. Am rămas acolo, în mijlocul nopții, cu un gol imens în piept. Tot ce mai puteam face era să mă gândesc la cine eram înainte de Mihai și Andreea, la ce m-aștepta dincolo de durerea asta. Tot ce mai știam era că acum aveam nevoie să mă regăsesc pe mine însămi.
Trădarea lor era o lovitură dureroasă, dar și începutul unei noi călătorii pentru mine.