Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase este cea mai puternică rugăciune pe care o putem rosti în fiecare ceas, în fiecare clipă.
Părintele Efrem Filotheitul spunea că aceasta „sfințește gura, sfințește aerul, sfințește locul în care a fost rostită.”
Rostirea numelui lui Iisus Hristos este o armă puternică împotriva duhurilor răutății.
„Diavolul tremură la numele lui Iisus Hristos.”
Dar este nevoie ca rugăciunea să fie făcută cu multă luare aminte:
“Când rugăciunea se face astfel încât cineva să înțeleagă ce a cerut, adică să fie conștient, atunci frica diavolului este mult mai mare.”
Rugăciunea previne atacurile duhurilor rele și le îndepărtează când acestea tulbură mintea sau trupul. „Prin rugăciunea minții, îl lovești pe vrăjmaș în cap, peste picioare, peste mâini.
Prin rugăciunea minții îl lovești în inimă, de aceea și reacționează atât de cumplit.”
Părintele Efrem spunea că cel care a dobândit rugăciunii inimii, la despărțirea de trup va trece cu ușurință prin vămi, adică nu va fi războit de demonii din văzduhuri care se luptă să tragă sufletul în jos:
„Cine are darul rugăciunii în inima lui, atunci când va muri, nu-l vor atinge vămile.”
Iată de ce este atât de important să ne străduim să rostim rugăciunea în toată vremea, luând numele lui Iisus sau al Maicii Domnului ca scut și armă.
„Rugăciunea este o armă atotputernică, care nu lasă păcatul să se apropie. Diavolii tremură la rostirea numelui lui Iisus Hristos.
Rugăciunea trebuie spusă în continuu, fie grăită, fie în minte. Să nu se oprească niciodată.”
Părintele Efrem socotește întreruperea rugăciunii ca o trândăvire a minții. Petrecerea fără rugăciune ne face extrem de vulnerabili la ispite.
„Să nu lăsăm mintea fără ocupație, ci să lucreze la rugăciune sau la contemplare, pentru că astfel vine semănătorul cel rău și seamănă tulburare în suflet.”
Cei care pornesc în lucrarea rugăciunii de toată vremea vor întâmpina multe dificultăți și opreliști, închipuite de tot felul de treburi, griji și aparente nevoi, precum și o răceală sau împietrire a inimii. Acestea trebuie depășite cu multă osteneală, cerând ajutorul Domnului.
„Diavolii pun o mulțime de piedici pentru ca omul să nu se roage, deoarece toate cursele, toate capcanele diavolilor sunt distruse prin rugăciune.”
În vremea rugăciunii ne vin cele mai multe și interesante gânduri, menite să ne distragă atenția de la Dumnezeu.
Părintele Efrem Filotheitul ne sfătuiește să le alungăm pe acestea de îndată ce le auzim în mintea noastră.
„Numai numele lui Hristos și al Maicii Sale m-a scos la liman. Orice om care nu pronunță zilnic numele lui Hristos și al Maicii Sale nu este creștin. Sfinții Părinți au fost luminați și ne-au lăsat aceste dragi rugăciuni.
Trei și două cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Cu aceste două rugăciuni ne mântuim toți creștinii.”