„Rugăciunea este maica tuturor faptelor bune pentru că dragostea lui Dumnezeu nu vine în sufletul nostru fără rugăciune. Dragostea din rugăciune se naşte. Deci dacă se naşte din rugăciune, negreşit că rugăciunea este mai mare, este maica dragostei. Şi bine ştiut este că toate faptele bune, care îl apropie pe om de Dumnezeu, din dragoste vin”
Numită „Rugăciunea Inimii”, pe care, conform cărților sfinte, le-a dat-o Dumnezeu primilor oameni din rai, trebuie spusă într-un anumit fel, destăinuit de părintele Ilie Cleopa.
„Rugăciunea Inimii înseamnă întoarcerea minţii la inimă şi intrarea minţii în inimă în vremea rugăciunii, aşa cum ne-a învăţat Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Care ne-a învăţat pe noi cum să ne rugăm cu mintea din cămara inimii noastre, când a zis: «Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta şi închide uşa ta şi roagă-te Tatălui tău şi Tatăl tău care este întru ascuns îţi va răsplăti ţie»
Spune această puternică rugăciune
Mintea se risipeşte căutând multe cuvinte. Zi o rugăciunea scurtă, dar adeseori. Ascultă: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul sau păcătoasa!»… Ştiţi voi câtă putere are aceasta? Nu ni s-a dat nouă armă mai puternică sub cer ca numele lui Iisus Hristos”
„Cât rosteşti «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa!», ţine-ţi puţin respiraţia. Astfel dobândeşti patru foloase.
Primul folos: se necăjeşte şi se strâmtorează puţin inima, nedobândindu-şi văzduhul ei cel firesc, iar mintea, cu acest belşug, mai lesne se adună şi se întoarce în inimă.
Al doilea folos: se înmoaie inima, făcându-se mai simţitoare şi mai smerită.
Al treilea folos: necăjindu-se şi pătimind dureri inima, varsă afară undiţa cea otrăvitoare a dezmierdării şi a păcatului care mai înainte a apucat a o înghiţi.
Al patrulea folos: toate celelalte puteri ale sufletului se unesc şi se întorc către Dumnezeu”