Psalmul 55 este un psalm care „topește frica de vrăjmași”. Leacul cel mai puternic împotriva fricii este credința în Domnul și rugăciunea:
„Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine”. Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „Cel care a făcut ziua, Acela a făcut-o pentru ca omul să nădăjduiască în lumină, căci din clipa în care apare lumina, în acea clipă dispare și întunericul” și toată teama.
Psalmul 55 – la vreme de frica, deznădejde, tulburare neliniste sufleteasca
Cel care are această frică și o îndreaptă spre Domnul nu va rămâne în întuneric, pentru că nădăjduiește la lumină.
Versetele din acest psalm arată nădejdea celui prigonit în Dumnezeu, nădejde care nu rușinează, nici nu rămâne fără răspuns.
Nădejdea în Domnul risipește toată teama și dă sufletului bărbăție și întărire. Căci cine este mai tare decât Dumnezeul Cel atotputernic? Cine poate sta înaintea puterii Lui?
„În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: ce-mi va face mie omul?”
Aceste cuvinte sunt pline de convingere, pentru că autorul le spune de două ori în cadrul psalmului, ca un laitmotiv.
Proorocul David este încredințat că Dumnezeu nu va trece cu vederea strigătul lui plin de durere și mărturisirea lui, nepregetând să-l izbăvească de necaz. Căci cel ce are nădejde și încredere tare Îl „obligă” pe Dumnezeu să îl ajute. „Viața mea am spus-o ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta”.
David este deja încredințat că Dumnezeu îi va bate pe vrăjmași în momentul în care rostește rugăciunea.
„Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu”.
Psalmul 55 insuflă nu doar nădejde, ci și pace, liniște și bucurie, sufletească, ce vin din apropierea de Dumnezeu și comuniunea cu El.
Fericitul Teodoret spune că cel războit permanent de vrăjmași așteaptă iubirea de oameni a Stăpânului.
În tâlcuirea Sfântului Atanasie cel Mare, acest psalm este pentru „oamenii simțitori, ale căror suflete s-au rănit de către semenii lor”. Prin „simțitori” vrea să spună „sensibili”.
Iată plângerea lui David: „Mântuiește-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit. Călcatu-m-au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime”.
Sfântul Atanasie recomandă citirea acestui psalm la vreme de prigoană din partea oamenilor.
„Și când te prigonesc și te învinuiesc unii, vrând să te trădeze […] nu deznădăjdui, ci, încrezându-te în Domnul și lăudându-L pe El, spune cele din Psalmul 53 și 55”.
Nimeni nu poate izbuti fără ajutorul lui Dumnezeu, căci El este izbăvitorul și mântuitorul nostru.
Psalmul 55 se citește pentru eliberarea din robie sau din temniță, ca mulțumire pentru binefacerile lui Dumnezeu, pentru izbăvirea de frica față de oameni sau vrăjmași, pentru întărirea nădejdii, pentru liniște și pace sufletească.
„Că ai izbăvut sufletul meu de la moarte, picioarele mele de la cădere […]”.
Psalmul 55 este totodată un psalm profetic, în care se vorbește despre eliberarea poporului evreu din robia babiloniană. De aceea este considerat un psalm eliberator, care aduce vești bune.
1. Mântuiește-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.
2. Călcatu-m-au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.
3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
6. Locui-vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu.
7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
8. Viața mea am spus-o ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta.
9. Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu.
10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduințele pe care le voi aduce laudei Tale,
13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii”.