Rugăciunea are un rol extraordinar de important în viața noastră. Fie că este săvârșită de Biserică, fie de noi înșine, în intimitatea casei sau a inimii noastre, rugăciunea are putere să schimbe în bine caracterul unui om și traseul vieții sale.
Rugăciunea poate face adevărate minuni în viața noastră. Este important să cerem rugăciunile preoților, dar trebuie să ne rugăm și noi, să depunem un mic efort pentru împlinirea dorințelor celor bune.
Pomelnic personal
Fiecare creștin trebuie să aibă un pomelnic personal, o listă cu nume de persoane pe care le pomenește în rugăciunea sa de acasă, dimineața sau/și seara, sau când are timp. Acest pomelnic poate fi același pe care îl dă la Biserică la Sfânta Liturghie, sau chiar mai amplu.
„Când vă rugați, rugați-vă pentru toți și pentru fiecare. Și adăugați: „Pentru rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui, miluiește-mă și pe mine”. Astfel, puțin câte puțin, conștiința voastră se va lărgi”, spunea Părintele Sofronie din Essex.
Rugăciunea pentru părinți și rude
Din pomelnicul personal nu trebuie să lipsească părinții, frații, surorile, nașii de botez și toate celelalte rude ale noastre. Este frumos să îi pomenim apoi pe prieteni, pe colegi, pe vecini, pe cunoscuți.
Rugăciune pentru cei bolnavi
O rubrică separată trebuie dedicată persoanelor bolnave, cunoscute sau nu. Aici ne putem ruga ca Dumnezeu să-i miluiască pe toți cei din spitale și din casele lor care suferă de boli ușoare sau grave, pe cei din operații, pe cei care sunt în comă, accidentați, răniți, în primejdii, pe patul de moarte.
Rugăciune pentru cei adormiți
Nu trebuie să uităm niciodată pe cei adormiți. Aceștia au cea mai mare nevoie de rugăciunile noastre, dar mai ales ale preoților, la Proscomidie și la Liturghie. La rugăciunea personală îi putem pomeni și pe cei care s-au sinucis, pe care Biserica nu îi poate pomeni.
Pe toate aceste persoane le putem scrie pe o hârtie, sau le putem pomeni în gând, din memorie.
Este frumos și indicat să facem și o rugăciune generală, de obște, în care să îi pomenim pe toți cei care au trebuință de mila și de ajutorul lui Dumnezeu, după modelul rugăciunii pentru lume a Sfântului paisie Aghioritul.
Aici îi putem pomeni pe cei orfani, pe cei fără de casă, pe cei săraci, pe cei prigoniți, pe cei care călătoresc pe mare, pe uscat și prin aer, pe cei întemnițați, pe cei singuri, bătrâni sau neajutorați, pe cei maltratați, pe conducătorii țărilor, pe familiile care au probleme, pe cei divorțați, pe cei care și-au pus în gând să se sinucidă sau să ucidă pe alții, pe tineri, pe cei care viețuiesc în desfrânare sau alte fărădelegi, pe tâlhari, pe cei stăpâniți de diferite patimi și vicii, pe cei care suferă prin pricina dragostei trupești, și lista poate continua.
Pomelnicul personal trebuie să cuprindă așadar cât mai multe persoane. Dar să nu fie o simplă înșiruire de nume, ci o rugăciune fierbinte, cu durere, cu empatie pentru cei pentru care ne rugăm.
Nu trebuie să facem cereri speciale, pentru că nu știm ce are nevoie fiecare. Trebuie să ne rugăm simplu: „Doamne, miluiește-i pe robii Tăi aceștia, cercetează-i cu mila Ta și dăruiește-le ce e de folos pentru viața aceasta și pentru cea veșnică”.
Dacă trupul este templu al lui Dumnezeu, inima este altarul slujirii noastre lui Dumnezeu. Din acest altar trebuie să înălțăm permanent rugăciuni către Dumnezeu pentru întreaga lume.
Această rugăciune pentru semeni este foarte binepăcută înaintea lui Dumnezeu. Cei pe care Biserica îi pomenește – și fiecare dintre noi la rugăciunea personală, primesc mult ajutor de la Dumnezeu.
Rugăciunea pentru aproapele mărește inima și o face mai simțitoare la nevoile celor din jurul nostru. Ea arată dragoste, comuniune și spirit de jertfă după modelul Mântuitorului, pentru că a te ruga pe aproapele înseamnă a-ți vărsa sângele pentru el, după cum spunea Sfântul Siluan Athonitul.