Preasfântă Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce cu amărăciune ai auzit loviturile de ciocan, cu care L-au pironit pe Cruce pe Iisus Hristos, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, mântuieşte-ne, ca să nu auzim scrâşnirea dinţilor, a diavolilor în iad. Cu lacrimile tale, pe care le-ai vărsat la Crucea Mântuitorului meu, răpeşte-mă de la plânsul cel veşnic pe mine, păcătosul. Prin însuţi sufletul tău a trecut sabia, când te aflai lângă Sfânta Cruce, fă aşadar, ca să treacă pe alături viitoarele mustrări de conştiinţă ale mele. Tu, ceea ce eşti rugul cel nears, pe care l-a văzut Moise Proorocul, izbăveşte-ne de flăcările gheenei. Nu am după Dumnezeu, alt ajutor şi altă apărătoare afară de tine, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa Cerului şi a pământului.
Cred în atotputernica ta tărie harică şi mărturisesc mila ta faţă de toţi păcătoşii! Că cine, alergând la tine, pleacă fără de vreun ajutor? Pentru aceasta şi eu, păcătosul, în fiecare zi alerg către tine în toate nevoile şi întristările mele. Că nu este pentru mine în orice vreme, o mai mare spaimă şi nelinişte în afară de veşnica mea soartă, când voi fi trimis spre dreapta sau spre stânga, când voi moşteni Raiul sau voi fi aruncat în cele mai de jos ale pământului. Ascultă dar, Stăpână Doamnă Fecioară, această rugăciune, ca să nu mă ajungă veşnica osândă, ca să nu mă duc de la judecată, în partea din stânga, departe de tine, Stăpână! Ci, eu voi alerga către tine, împreună cu ceilalţi care sunt vrednici de veşnica veselie din cer.
O, preamilostivă Maică a lui Dumnezeu, la tine cad, după cum vezi, cu lacrimi şi cu suflet zdrobit, mântuind, mântuieşte-mi sufletul meu! Roagă-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, pentru mine, ca să primesc măcar o fărâmitură ce cade de la masa Sfinţilor din Împărăţia cerurilor şi astfel, să scap de focul gheenei şi să dobândesc Raiul, prin tine, una Curată şi preabinecuvântată. Amin!