"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

PUBLICITATE

Mirtul (Myrtus communis) este o plantă perenă ce crește în formă de tufiș rămuros, cu înălțimi de la 1 la 3 metri. Are frunze micuțe, verde-deschis, ascuțite, tari, cu aspect smălțuit. Face flori albe, solitare, în centrul cărora apar multe stamine asemănătoare unor focuri de artificii în miniatură. Fructele cărnoase sunt colorate în albastru-închis și rezistă mult timp pe crenguțe.

Compușii activi din frunze sunt: tanin, flavonoide, acetat de mirtenil, cineol, myrtenol, alfapinenă, linalol, geraniol, camphene. Uleiul esențial de mirt se extrage din frunze, flori și ramuri, prin antrenare cu vapori de apă. Este un lichid foarte parfumat, netoxic, cu gust arzător. Merge bine cu aromele uleiurilor esențiale de bergamot, levănțică, salvie sau isop.

Mirtul – Întrebuințare terapeutică

PUBLICITATE

În scop terapeutic, se utilizează frunzele, florile și fructul (bobițele albastre). Se folosesc în uzul intern pentru infuzie sau sirop și extern ca baie de mirt. Mirtul are proprietăți digestive, astringente, dezinfectante și antibacteriene. Este o plantă care calmează precum un balsam. Este o plantă recomandată fumătorilor, cu rol dezinfectant în bronșita tabagică cronică. Acționează ca dezinfectant, antimicrobian și expectorant și în alte afecțiuni respiratorii, ca guturaiul acut și astmul bronșic. Uleiul esențial din frunze este un bactericid puternic. Mirtul întărește sistemul imunitar și este un remediu excelent în bolile infecțioase.

Utilizat extern, mirtul are proprietăți cicatrizante, vindecând rănile. Uleiul esențial este indicat în cazul unor probleme dermatologice, precum acneea, seboreea sau hemoroizii. Este bun în afecțiuni dentare și gingivale (gingivită). Uleiul esențial de mirt este recomandat pentru masarea picioarelor în durerile reumatismale, având rol de decongestionant venos și limfatic. Uleiul esențial este antibiotic, anticataral, antiseptic, carminativ, tonic, sedativ, hemostatic. Baia de mirt se face pentru ameliorarea contuziilor, a echimozelor sau a entorselor.

Utilizări culinare ale mirtului

PUBLICITATE

Mirtul are și întrebuințări culinare. Din fructele sale se prepară dulceață și un lichior numit mirto, de culoare negru-roșiatic, popular în Corsica, Sardinia și Capraia. Din bobițele sau frunzele de mirt se poate obține și un distilat incolor, numit mirt alb. Fructele proaspete sau uscate sunt extrem de aromate, de aceea ele sunt folosite în bucătăria mediteraneană drept condiment. În Franța se dă savoare cărnii de vânat cu ajutorul lor. În Italia, florile de mirt se adaugă în salate. În Orientul Mijlociu, fructele se consumă proaspete (ca atare) sau uscate, ca potențiator de gust și aromă în mâncare.

Conform unor studii recente, mirtul conține o substanță cu natură antibiotică, ale cărei elemente active schimbă mirosul urinei în 15 minute. În virtutea acestei descoperiri, uleiul esențial de mirt a început să fie folosit pentru tratarea infecțiilor urinare, a infecțiilor vaginale, a tulburărilor digestive sau în disfuncții sinusale (sinuzită) și tuse seacă.

Remedii terapeutice pe bază de mirt

PUBLICITATE

• Infuzie de mirt: Se folosesc 25 g de frunze la un litru de apă fierbinte. Se infuzează acoperit 5-10 minute, apoi se consumă câte două căni pe zi. Are rol astringent, ușurează respirația, curăță bronhiile.
• Sirop de mirt: Peste 70 g de frunze de mirt se toarnă un litru de apă clocotită. Se lasă la macerat 6 ore. Se filtrează și se adaugă 1,2 kg zahăr. Se prepară un sirop. Calmează iritația căilor respiratorii.
Atenție! Folosiți prudent uleiul esențial de mirt! Există pericol de toxicitate la supradozare în uzul intern! Este total interzis în sarcină și alăptare! Copiii mici, mai ales cei sub 6 ani, nu au voie să consume preparate din mirt!

Mențiuni în istorie

Mirtul este o plantă des menționată în Sfânta Scriptură, în Vechiul Testament. Din crenguțele sale se creau frumoase cununi, iar, în zilele festive, casele se împodobeau cu frunze de mirt. Această plantă era simbolul dragostei, al frumuseții și al tinereții, vechii greci dedicând-o Afroditei. Plinius cel Bătrân, faimosul erudit roman, recomanda diverse tratamente cu mirt, în special datorită taninului conținut de plantă. Cuvântul „mirt” se traduce în ebraică „hadas”, în engleză „myrtle”, în franceză și în germană „Myrte”. „Apa îngerilor”, un distilat de flori și frunze de mirt, era folosită demult în ritualurile de înfrumusețare.

PUBLICITATE

Simbolizează castitatea, de aceea este purtat în cununi de miri și nuntași. Este o alegere populară pentru miresele din întreaga lume. Florile celebrului mirt din Osborne, casa de vacanță a reginei Victoria de pe insula Wight, au fost opțiunea mireselor regale britanice încă din 1850. Floarea parfumată a împodobit celebre buchete de mireasă purtate de Regina Elisabeta a II-a, Diana, Prințesa Inimilor, Catherine Middleton, Ducesă de Cambridge și, mai recent, Meghan Markle, Ducesă de Sussex.

Mihaela Mușetescu

Sursa: jurnalspiritual

PUBLICITATE

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.

[wce_code id=2]