Patima slavei deșarte e nesfârșit de felurită.
Cu toții ne slăvim în deșert: unii cu frumusețea trupească, cu bogăția și luxul hainelor, cu vilele, cu forța fizică; alții cu profunzimea cugetării, cu educația multilaterală și cu talentele.
Cel bolnav de slava deșartă devine negreșit trufaș; el se pune mai presus de toți, i se pare că toți sunt mai răi.
(Sfântul Ierarh Luca al Crimeei)