Asinul, sau măgarul cum mai este denumit, este un animal umil şi simplu, des întâlnit în legendele şi credinţele oamenilor.
Nepretenţios, asinul a fost întotdeauna un ajutor pentru om, fiind un bun animal de povară.
Călare pe un asin au călătorit Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, împreună cu Sfântul Iosif atunci cănd au fugit în Egipt, pentru a scăpa de mânia regelui Irod, care omora toţi pruncii.
Treizeci de ani mai târziu, Mântuitorul Iisus Hristos intra în Ierusalim, purtat tot de un asin. Venea călare pe un animal blând şi simplu, dând astfel dovadă de smerenie şi modestie.
Nu a venit călare pe un cal, căci în acea vreme caii nu erau folosiţi decât de cei bogaţi sau de soldaţi în luptă. Însă Mântuitorul era Domnul Păcii, al celor umili şi simpli.
Așadar, această cruce de pe spatele măgarului nu este întâmplătoare, Dumnezeu a știut de la început că acest animal va trăi și va ajuta la împlinirea planului lui Dumnezeu, așa încât a fost binecuvântat de El cu această cruce.
Dar, frații mei, ce simbolizează mânzul asinei despre care a proorocit Zaharia atât de arătat, iar Domnul șezând pe el a împlinit proorocia? Mânzul asinei, ca orice mânz, este sălbatic și anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba. Necurate erau toate neamurile pământului pentru necredința lor și sălbatice și cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.
Șederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El; și vezi că Apostolii au adus la Iisus mânzul asinei, precum zice dumnezeiescul Luca, și aruncându-și hainele pe el au pus pe Iisus deasupra. Hainele așternute pe jos erau semne și închipuiri arătate cum că Apostolii, întinzând propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus și le-au supus lui Hristos, Care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeiești.