Sfânta Pelaghia din Tars în Cilicia (sud-estul Asiei Mici) a trăit în timpul lui Diocleţian (284-305), sec. al III-lea, fiind fiica unor păgâni de vază. După ce a auzit de Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini, a crezut în El şi a hotărât să se păstreze fecioară, închinîndu-şi toată viaţa Domnului.
Născută în cetatea Tars, din părinți păgâni, Sfânta Pelaghia a ales mai târziu să se convertească la Creștinism. Fiul împăratului Dioclețian s-a îndrăgostit de ea și când a aflat că aceasta a primit Sfântul Botez, s-a sinucis. Chiar mama Sfintei Pelaghia a fost cea care a denunțat-o la împărat, pentru a fi judecată.
Împăratul, captivat de frumusețea ei, i-a spus că îi va oferi toate bunurile de pe pământ, dacă se va lepăda de Hristos și îi va deveni lui soție, dar Pelaghia nici nu voia să audă de o asemenea promisiune.
Atunci împăratul a poruncit să fie arsă de vie, iar Mucenița Pelaghia, făcându-și semnul Sfintei Cruci, s-a topit precum ceara, primind cununa biruinței pentru pătimirea ei, potrivit doxologia.ro
Troparul Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars
”Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu glas mare: Pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește/mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.”