Sfinții Chiril și Metodie sunt numiți și „Apostolii slavilor” deoarece au avut un rol foarte important în dezvoltarea culturală a acestor popoare. Activitatea lor misionară impresionantă a avut un răsunet foarte mare asupra vieții spirituale din întreaga lume creștină, fiind cinstiți în mod deosebit în lumea slavă.
Ei au adus popoarelor slave lumina Evangheliei lui Hristos, oferindu-le astfel o identitate spirituală și națională prin crearea unui alfabet propriu ce le-a permis să se exprime în limba slavă care nu beneficiase până atunci de acest instrument lingvistic esențial.
Aflată la granița dintre imperii, țara noastră a fost supusă diferitelor influențe lingvistice și din acest motiv, a avut o atitudine oscilantă față de limba folosită în cultul bisericesc. În primele secole, strămoșii noștri au folosit în Sfânta Biserică limba greacă. Ulterior, odată cu introducerea paleoslavei în cancelaria domnească, această limbă a devenit cu timpul, liturgică.
Din această cauză, primele cărți liturgice apărute la noi, au fost în slavona bisericească, iar primele cărți liturgice în limba română au apărut abia în secolul XVI-lea, din dorința de a utiliza în cadrul sfintelor slujbe o limbă pe înțelesul tuturor românilor.
În anul 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic. De menționat este și faptul că, spre deosebire de țara noastră, Grecia și țările slave folosesc în cult, greaca veche și paleoslava care sunt destul de greu de înțeles de oamenii zilelor noastre, potrivit pravila.ro
Troparul Sfinților Chiril și Metodie, luminătorii slavilor
”Inspirați de Dumnezeu, Chiril și Metodie, Prin viața voastră ați devenit întocmai cu Apostolii. Fiind voi învățătorii slavilor, Mijlociți în fața Stăpânului a toate Ca să întărească toate popoarele ortodoxe în Dreapta Credință, Și să dea lumii pace Și mare milă sufletelor noastre.
Amin!”