"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

Un om i-a spus lui Dumnezeu:

loading...

„Doamne, aș vrea să știu cum sunt raiul și iadul?”

Așa că Dumnezeu l-a condus la două uși.

S-a deschis prima usă și l-a lăsat să se uite înăuntru.

Era o masă rotundă mare. În centru era un castron imens cu mâncare atât de delicioasă încât îi lăsa omului gura apă.

Oamenii așezați în jurul mesei erau slabi, palizi și bolnavi. Toți păreau flămânzi. Aveau lingurile lungi legate de brațe.

Toți au întins mâna după farfuria cu mâncare și au putut lua ceva, dar din moment ce mânerul lingurii era mai lung decât brațul, le era imposibil să-și pună mâncarea în gură.

Omul a tremurat când a văzut suferința si neputiința.

Dumnezeu a spus: „Fiul meu, tocmai ai văzut iadul”.

Apoi, l-a condus la a doua ușă, iar scena pe care a văzut-o bărbatul a fost aceeași cu cea precedentă. Acolo se afla tot o masă rotundă mare și mâncare suculentă, îmbucurătoare.
Oamenii din jurul mesei aveau tot linguri cu mânere lungi. De data aceasta, însă, erau bine hrăniți, fericiți și vorbeau între ei, zâmbind.

Omul i-a spus lui Dumnezeu: „Nu înțeleg, Doamne!”

Este simplu, a răspuns Dumnezeu, au învățat că mânerul lung al lingurii nu permite să te hrănești pe tine, ci îți permite să îți hrănești aproapele. Au învățat să se hrănescă reciproc. Cei de la cealaltă masă, se gândesc doar la ei înșiși.

Morala:

Iadul și paradisul sunt la fel ca structură, diferența este făcută de fiecare dintre noi.
Gândurile noastre, oricât de bune ar fi, sunt perle false, dacă nu sunt transformate în acțiuni.

loading...

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.