"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

Învinovățirea partenerilor noștri sau faptul că le găsim cusururi nu ne ajută să găsim acea parte din noi înșine sau să o vindecăm. Și totuși, aceasta este menirea sacră a relației.

loading...

Partenerii noștri sunt oglinzile care ne ajută să ajungem față în față cu noi înșine. Orice probleme pe care le avem în a ne iubi sau a ne accepta pe noi înșine vor fi reflectate de către partenerul nostru.

Fiecare relație reprezintă o oglindă în care învățăm să privim și care mărește tot ceea ce suntem, părțile din noi înșine pe care le agreăm și le admirăm și părțile pe care le judecăm și le detestăm.
Atunci când ne supărăm pe partenerul nostru, de fapt, scoatem afară supărarea din interiorul nostru. Partenerul nostru devine o țintă pentru proiectarea urii noastre de sine.
Nimeni nu vrea să fie o țintă pentru furia altuia. Totuși, multe relații se scufundă în apele adânci ale proiecției reciproce. Este un lucru trist, dar nu și neobișnuit.

Unicul mod în care putem evita distrugerea relației este acela de a ne asuma în mod direct responsabilitatea pentru gândurile și emoțiile care ies din adâncurile psihicului nostru și de a nu-i face rău partenerului.

„Știu că asta are legătură cu mine, nu cu partenerul meu” – este necesar să ne repetăm acest lucru ori de câte ori ne supărăm. Atunci când ne putem asuma conflictele interioare și ne putem abține de la a proiecta asupra partenerului responsabilitatea pentru propria noastră suferință, partenerul devine cel mai mare învățător al nostru.

Atunci când amândoi începem să învățăm în acest mod în relație, parteneriatul nostru se transformă într-o cale spirituală de auto-cunoaștere și împlinire. Învățăm de la partenerul nostru ceea ce nimeni altcineva nu ne poate învăța. Cât de mulți oameni pot să ne trezească și în același timp, să ne trateze cu compasiune, pe măsură ce ne întâlnim cu profunzimea propriei uri de sine? Nu există pe planetă un guru mai bun decât partenerul nostru, atunci când îmbrățișăm menirea spirituală a relației noastre.

Recompensele acestei călătorii sunt profunde, chiar uimitoare. Dar puțini dintre noi fac întreaga călătorie de la fragmentare la plenitudine. Puțini dintre noi au curajul de a cădea din grație, de a ne îngropa fanteziile romantice care nu duc nicăieri și de a experimenta lumea umbrelor, a demonilor noștri, pentru a învăța să ne asumăm responsabilitatea pentru propria vindecare.

Partenerul nostru ne deschide ușa, dar el nu poate trece dincolo de ea, în locul nostru.

Mulți dintre noi pășim încet până la marginea responsabilității, pentru ca imediat ce lucrurile devin dureroase să plecăm de acolo. Credem în fanteziile noastre romantice care ne conving că ne vom găsi perechea perfectă imediat după colț.

Toate relațiile care nu sunt dedicate dezvoltării ambilor parteneri și auto-cunoașterii se opresc în fața acestor porți de foc.

Trec dincolo de porți numai cele mai curajoase suflete – acelea care și-au făcut timp să treacă dincolo de propriile frici și propriile traume. Relațiile acestor oameni devin laboratoare în care ei studiază cu răbdare și construiesc vehiculul spiritual care îi va duce, în cele din urmă, Acasă. (Paul Ferrini, „Cum să creăm o relație spirituală”)

loading...

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.