"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

12 + 13 =

5 + 5 =

Iubirea neîmpărtășită este un sentiment foarte răspândit. S-au spus foarte multe că astfel la de relații sunt predispuse persoanele care în copilărie au avut probleme de atașament.

loading...

Unul din motivele principale care ține o persoană într-o astfel de relație este incapacitatea ei de a realiza că nu este iubită. Dacă acest fapt ajunge la conștiință și este acceptat, despărțirea devine foarte ușoară. Totuși acest lucru este un moment dificil și necesită o energie extraordinară.

Obiectul iubirii este înlocuit cu figura părintească, cu atașamentul față de care a avut de suferit în copilărie, iar acceptarea neiubirii unui părinte este extrem de dificilă, practic imposibilă pentru unele persoane.

Există exemple de iubire neîmpărtășită atunci când unul din părinți (sau chiar ambii) nu au iubit acest copil. Iubirea neîmpărtășită poate fi de mai multe forme: o respingere constantă sau periodică a acestui copil, maltratarea sau indiferența. Pot exista o mulțime de motive pentru acțiunile unor asemenea părinți.

Pe măsură ce un astfel de copil crește, apare problema cognitivă și de regulă această persoană nu-și dă seama de acest lucru. Ea face tot posibilul și include orice mecanism de apărare a părinților. Pare paradoxal, dar atât copiii, cât și maturii își acuză părinții de neplăcerile din viața lor.

Dar diferența dintre a învinovăți și a accepta este mare.

A accepta înseamnă să te separi de acest părinte, înseamnă acceptarea realității pe care nu o mai poți schimba, iar să învinovățești înseamnă să fuzionezi în continuare cu părintele. Acceptarea este tristă, acuzația este agresivă.

Nu putem forța pe nimeni să ne iubească, mai ales că nu putem influența trecutul. Persoana care își acuză părintele de neiubire nu recunoaște anume acest lucru, dar cere ca realitatea să devină alta. Cere iubire, cere afecțiune.

El susține că nu este de acord cu aceste fapte, susține că nu le poate accepta. Prin acuzații și cereri, legătura părintelui cu copilul continuă, chiar dacă părintele demult nu mai este în viață.

Cel mai bun mod de a face față unei astfel de situații este atunci când persoana dată a avut un părinte din doi care l-a iubit. Bazându-se pe dragostea acestui părinte, adultul vede clar că celălalt părinte, indiferent de motiv, nu l-a iubit, srie devorbacutine.eu.

Dar acest adult știe că are suficiente resurse pentru a accepta faptele așa cum sunt, pentru că nu mai poate fi schimbat nimic.

Acest lucru este foarte dificil în special pentru acei adulți care au avut un singur părinte, în special o mamă care nu i-au iubit.

Iată anume în asemenea cazuri persoana nu găsește suficiente resurse să ierte, să accepte, să facă față. Din acest motiv, adultul blocat într-o iubire neîmpărtășită nu realizează că nu este iubit de partenerul de viață.

Pentru a putea face acest lucru el trebuie să conștientizeze că prin asta îl displace pe părintele pe care partenerul de față îl înlocuiește. Acest adult prin neiubirea partenerului justifică neiubirea părintelui. Apare aceeași iluzie care îl protejează împotriva faptelor evidente.

Dacă vom învăța să ne dăm seama și să aceptăm fapta părintelui din trecut, vom putea vedea și simți când cineva nu ne iubește și vom putea încheia această relație fără viitor. Vom vedea clar atitudinea celui care nu are nici un sentiment față de noi.

Acest lucru va fi posibil doar dacă ne vom maturiza, ne vom separa și despărți de figura parentală, bazându-ne pe forțele proprii.

loading...

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.