Astfel sună un proverb e¬vreiesc şi zice bine. Mai am şi altele: „Îmbătrânind, omul vede mai rău, dar mai adânc: Părul cărunt e un semn al vârstei, nu al înţelepciunii (ca şi chelia-n.i.d.); Toţi se plâng de lipsa banilor, dar de a minţii, nimeni;
Vizita unui prieten e asemă¬nătoare ploii: îl rugăm să vină şi-l înjurăm dacă stă prea mult; Prostul care ascultă învaţă mai mult decât deşteptul care vorbeşte”; Spre deosebire de noi, evreii se şi ţin de sfaturile proverbelor.. .
* „Colossus” se numeşte robotul care poate ajuta pompierii în stingerea incendiilor: tunul poate arunca 3.000 de litri de apă pe minut, autonomia operaţională este de 12 ore, dar şi costă 130.000 de euro. Important este că-i mai rezistent decât omul la temperaturi ridicate şi poate fi utilizat la acţiuni periculoase. Zice că a fost folosit şi la salvarea unei părţi din Catedrala Notre-Dame, când cu acel incendiu de¬vastator
* Din când în când se trezeşte câte un „filolog” să deplângă felul în care este batjocorită limba română, dar uitând că, din păcate, românii, dintotdeauna au stâlcit limba lor maternă, deşi, poate, nu chiar ca acum, când la tv auzi frecvent: „politicianul care l-am auzit” lipsind prepoziţia „pe” obligatorie; eu ca şi cetăţean (conjuncţia „şi” fiind inutilă, pentru evitarea cacofoniei fiind preferabil articolul nehotărât „un”); locaţie în loc de „loc”; am servit masa, în loc de firescul „am mâncat”; am consultat un medic, când, de fapt, el te-a consultat pe tine; o şansă bună, când, de fapt, şansa este bună în sine, fiindcă nu putem spune „o şansă rea” etc. etc. Din păcate, în şcolile noastre se fac de toate şi nimic temeinic.
* Andrei Pleşu povesteşte ce a găsit în biroul „moştenit” de la Susana Gâdea, în 1990, când a fost uns ministru al Culturii, ce a găsit după Adrian Năstase, la Externe, ce a găsit în birouI am¬basadorului nostru la Bonn…Se pare că asta i-a fost principala preocupare ca ministru. Ţine secret ce a găsit în biroul fostului consilier al lui Traian Băsescu, fiindcă a fost patru luni şi la Cotroceni. (Cornel Bucur nu ne-a divulgat ce-a găsit în cabinetul lui Nicu Ceauşescu, atunci când s-a instalat în locul lui. Vă spun eu: ţigări, băutură, parfumuri, furouri, chiloţi, ciorapi, dar nu erau pentru lingăii din jurul lui!)
* Un harnic cititor de-al meu (Agenteur-X7) m-a informat (!) că moneda naţională în Sao Tome şi Principe (republică democra¬tică independentă, de fapt două insule, fostă colonie portugheză) este…dobra. Sunt comune, nume de familie, prenume, monede care… mă pomenesc! În România sunt 624 denumiri Dobra, iar în lume,1733. Nu-mi pare rău că n-am avut băieţi, scrie tribuna.ro.
* Citesc din publicistica lui Eminescu. Poţi să fii sau nu de acord cu el, dar are şarm: „Ferească Dumnezeu de republică! Oricât de puţină putere ar avea un monarh constituţional, totuşi are mai multă decât un prezident de republică, mai ales când ne închipuim că d. Pantazi Ghica ar ajunge prezident şi că, dând drepturi femeilor, am avea, în loc de Adunare legiuitoare, două haremuri, ne prind fiorii (…) M-am întrebat adesea: cum a putut un poet melancolic, trist, depresiv, visător, meditativ în singurătate, să se transforme, ca gazetar, într-un pamfletar satiric, violent, sarcastic, coroziv, fără milă faţă de adversari? Pe Ca¬ragiale l-am înţeles, pe Eminescu, nu. Poate tocmai de aceea a fost genial.