Cel mai bun medicament pentru suflet. Când omul moare, de multe ori înaintea lui se desfășoară viața în direcția opusă de la primele clipe când el începe să perceapă această lume. Când murim, noi eliberăm totul; dăm drumul toate lucrurile: toate atașamentele, tot ceea ce este semnificativ pentru noi, tot ceea ce este important pentru noi. Odată cu trecerea anilor, noi acumulăm autoritate, cunoștințe, înțelegerea lumii, anumite valori și când începem să ne desprindem de toate, noi renunțăm treptat la autoritate, la importanță, la vârstă, la valori și intrăm în starea de copil care nu are nimic. Prin urmare, dacă începeți să vă detașați de toate lucrurile și începeți să vă simțiți ca fiind un copil mic, înseamnă că reușiți acest lucru.
Atunci când dispare tot ceea ce este important pentru dumneavoastră și nu vă mai percepeți deja ca un om de o anumită vârstă și de un anumit sex ci vă simțiți ca un copil mic, înseamnă că a avut loc această detașare a dumneavoastră. Și dintr-odată apare sentimentul de bucurie, sentimentul de fericire și iubire pentru că tocmai atașamentele față de lume extrag toate forțele din noi, apar frici, regrete, pretenții, revendicări etc. ca dorință de a apăra lucrurile de care suntem atașați.
Când noi eliberăm toate acestea și simțim că avem altă stare, atunci dispar toate aceste emoții agresive (frici, teama de a pierde). Ce poate să împiedice revenirea la starea similară? Lipsa de iubire, atașamentele, experiența noastră de viață, bagajul nostru de supărări, bagajul nostru de supărări nu doar pe oameni ci și nemulțumirile de destin, neacceptarea a ceea ce s-a întâmplat, momentele noastre de regret puternic care au pătruns în suflet. Toate acestea reprezintă în plan subtil un protest al neacceptării a ceea ce s-a întâmplat, cu alte cuvinte, acesta este un protest împotriva destinului nostru și împotriva lui Dumnezeu.
O supărare puternică este înseamnă, de asemenea, neacceptarea voii Divine. Iar Dumnezeu este iubire. De aceea, în cele din urmă orice protest puternic, nemulțumire, judecată, blamare, condamnare, supărare înseamnă de fapt renunțarea la iubire. Iar renunțarea la iubire este pacatul capital pe care o ființă umană îl poate comite. Renunțarea la iubire duce în timp la bolile cele mai grave, la năruirea soartei și la încărcarea sufletelor urmașilor.
Ce puteți face dacă descoperiți că ați comis acest păcat? – treceți prin viața dumneavoastră și amintiți-vă momentele cele mai importante, principalele încercări ale vieții. Dacă nu le-ați depășit în mod corect, treceți prin ele din nou acum, în gând și încercați să păstrați iubirea și să acceptați voia Divină. Acceptați că lucrurile s-au întâmplat exact așa pentru că așa a fost voia divină, înțelegân că toate aceste momente dificile din viața dumneavoastră nu au fost altceva decât medicamente pentru suflet. Luați pe rând, fiecare moment în care ați fost trădat, neiubit, respins, umilit, neîndreptățit. Dacă sunteți femeie, treceți mai ales prin toate situațiile dificile din timpul sarcinii și cu 6 luni -1 an înainte de conceperea copiilor. Deseori, situatiile cele mai traumatizante la femei apar pentru a purifica sufletele urmașilor. Revedeți-le pe toate, pe rând, retrăiți-le până când în sufletul dumneavoastră rămâne doar sentimentul de iubire și acceptare totală a voii divine.
Autor
Serghey Nikolaevici Lazarev
Autor, parapsiholog si cercetător al legilor universului