Sa crestem in smerenie, sa crestem in a nu ne socoti ca fiind ceva, sa crestem in pretuirea aproapelui si in slujirea lui. Sa crestem spre omul la care s-a pogorat Fiul lui Dumnezeu.
Sa crestem in smerenie, sa crestem in a nu ne socoti ca fiind ceva, sa crestem in pretuirea aproapelui si in slujirea lui. Sa crestem spre omul la care s-a pogorat Fiul lui Dumnezeu, scrie doxologia.ro.
Ajungem la marea varsta a desavarsirii, parasind pretentia de marire si castigand smerenia si nepretentiozitatea copilului.
Tinzand spre starea copilului, tindem spre desavarsirea lui Hristos. Caci Fiul lui Dumnezeu nu s-a facut un om mandru, dornic de maririle lumesti, ci un om smerit, plin de pretuire pentru toti oamenii.
Nascandu-i prin suflarea Duhului Sau pe Apostoli ca oameni noi, i-a facut copii, dar si desavarsiti.
Si asa se intampla cu toti cei ce se nasc din nou in Botez. Devenim desavarsiti ca El, intrucat suntem facuti asemenea copiilor. Dar noi crestem in desavarsirea curatiei copilului, pe cand Hristos este in desavarsirea in care nu mai este crestere. Hristos este mereu tanar si mereu desavarsit; e mereu inceputul plin de putere si desavarsirea. Este Alfa si Omega. Este mereu inceputul omenirii noi si desavarsirea la care trebuie sa ajunga ea, fara a imbatrani si a slabi in putere.
(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate crestina si rigoare stiintifica: Notele de subsol ale Filocaliei romanesti. Volumul I, Editura Doxologia, Iasi, 2013, p. 250)