Pace ție, – a spus blând Îngerul, așezându-se alături de Pisică pe un ram gros, scuturând zăpada de pe ea.
-Salut, – Pisica a întredeschis ochiul verde, a privit lenoasă Îngerul și s-a întors.
Îngerul și-a ascuns picioarele goale sub aripi și a privit în jos. Jos era o ogradă albă, multe zâmbete de copii, fulgi zburători și scârțâit de pași.
-Sus te-ai cățărat, – a spus Îngerul, măsurând distanța până la pământ.
-În schimb aici Alex nu mă va ajunge cu bulgării lui de zăpadă.
Îngerul a dat înțelegător din cap, și și-a strâns aripile. Au tăcut.
-Dar tu? Ai venit după bătrâna mea? – fără să întoarcă capul a întrebat Pisica. Avea aceeași voce lenoasă, dar Îngerul a văzut cum ochii lui s-au umplut de durere și tristețe.
-Nu, nu am venit după nimeni.
-A!-Norul îngrijorător a trecut. – În fiecare zi îmi spune că Îngerul o va lua- a explicat Pisica. – Se vede că după ea va veni altul…
Din nou liniște. Se pare că Pisica era incomodată de prezența Îngerului și a întrebat cu indiferență:
-De ce ești aici?
-Am venit să mă odihnesc. L-am salvat pe un băiețel de la voi din oraș de el însuși. Și e complicată treaba asta. Acum zbor spre casă.
-Înseamnă că tu și boli lecuiești?
-Depinde de boală. Dar pot multe. Sunt Păzitor.
-Atunci de ce stai aici? – a izbucnit Pisica. Să mergem!
Cu o săritură a ajuns pe pământ. Îngerul a aterizat alături.
Bătrâna era atât de slabă, încât Îngerul a observat-o cu greu printre pernele albe. Ochii îi avea închiși, iar pieptul îi tremura. Îngerul s-a apropiat de ea, și-a pus aripile albe și a început să șoptească ceva – încet și cu gingășie. În timp ce el stătea așa, Pisica a pus câteva lemne pe foc, a pus ceainicul și a pus într-o ceașcă mare cu lapte ierburi lecuitoare pentru stăpâna sa.
Când Îngerul s-a îndepărtat, respirației bătrânei a devenit calmă, obrajii palizi s-au îmbujorat.
-Las-o să doarmă, – a spus Pisica. – E încă slăbită.
Pisica și-a șters ochii umezi.
Bătrâna a dormit, iar Îngerul și Pisica au băut ceai. Pisica își tot punea frișcă în ceașcă, iar Îngerul făcea haz pe seama lui.
-Eu probabil voi rămâne la voi un timp- a spus Îngerul punându-și miere în ceai. Să se facă bine bătrâna.
Minutele zburau, iar de după geam se auzea vântul.
-Uite, tu m-ai întrebat de ce m-am urcat așa de sus – a râs Pisica. – Am ieșit să te aștept pe tine. Și îngândurat a adăugat: Trebuie să-ți facem rost de o pereche de ciorapi. Nu e bine să umbli desculț prin zăpadă.
Sursa: iuliafuior.wordpress.com.