"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

ten − eight =

ten + fourteen =

Mami, mai suflă-mi în inimă – „Eu iti sunt tata, Eu iti sunt frate, Eu iti sunt mire, Eu iti sunt casa, Eu iti sunt hrana, Eu iti sunt hrana, Eu iti sunt radacina, Eu iti sunt temelie, sunt tot ce vrei cand vrei.

Ca sa nu ai nevoie de nimic, Eu iti voi si sluji caci am venit sa slujesc, nu sa Mi se slujeasca. Eu iti sunt si prieten, si madular, si cap, si frate, si sora si mama. Eu sunt totul. Un singur lucru iti cer: sa-Mi fii apropiat Mie. Eu sunt sarac pentru tine, cersetor pentru tine, pe cruce pentru tine, in mormant pentru tine. Sus, pentru tine mijlocesc, jos, solitor am venit pentru tine de la Tatal.

Mami, mai suflă-mi în inimă – Tu esti totul pentru mine: si frate, si impreuna-mostenitor, si prieten, si madular.

Ce vrei mai mult? Pentru ce intorci spatele Celui ce te iubeste? Pentru ce te ostenesti pentru lume? Pentru ce torni apa intr-un vas gaurit? Ca aceasta faci cand te ostenesti pentru viata aceasta pamanteasca. Pentru ce-ti bagi mana in foc? Pentru ce dai pumni in aer, pentru ce alergi in zadar?”, ne invata Sfantul Ioan Hrisostom.

Nici o familie nu este perfecta. Ne contrazicem, ne certam, uneori nici nu mai vorbim unul cu altul o bucata de timp. Dar, in cele din urma, familia e familie, iar iubirea va ramane mereu intre noi. S-ar putea sa vina zile in care sa nu ne mai putem ajuta. Insa, este de dorit sa nu exista zile in care nici macar sa nu incercam… Copilul care nu primeste atentie se imbolnaveste.

Boala ii ofera atentia pe care nu o primea cand era sanatos. Si apoi psihicul lui isi programeaza sa se imbolnaveasca des. In casniciile nefericite apar copiii nervosi. In mod repetat am observat sugari care incep sa planga atunci cand parintii se cearta. Nu este usor sa fii mama. Mamele care au nascut in stare de anestezie sau de atipire nu isi pot iubi copii cu adevarat. Caci, iubim de doua ori mai mult tot ceea ce platim cu suferinta! O nastere lipsita de dureri este impotriva naturii. Si tot ceea ce este impotriva naturii are laturile sale intunecate. Mamele care nu au lapte, se intampla fie pentru ca sunt prea slabe, ori prea nervoase. Cine vrea sa fie o mama devine o mama.

Laptele izvoraste din iubirea de mama. Exista vreo carte care sa te invete sa fii mama? Exista vreo scoala care sa te invete cum sa fii tata? Putini sunt cei care stiu sa iubeasca viata si sa se bucure autentic si frumos de existenta. Copilul, casa, masina, jobul nu trebuie sa fie un inlocuitor pentru oamenii care nu au raspuns la intrebarea: „Ce rost are sa traiesti?” si care sunt nefericiti. Deziluzionati, storsi, uscati, ofiliti, isi fac planuri, proiectii. Oamenii sunt gelosi. Si toti copiii sunt gelosi.

Toti vor sa fie unici si de neinlocuit. Femeile nefericite, deziluzionate de mariajul lor, isi descarca nevoia de tandrete asupra copilului. Rezultatul? Oameni nefericiti. O casnicie insorita creeaza oameni insoriti. O atmosfera placuta si de multumire, de armonie sufleteasca se revarsa in unde invizibile asupra copilului. Copiii sunt cimentul care leaga doua pietre pentru totdeauna.

Copilul inca din clipa cand este bebe se mira, descopera, isi priveste propriul picior ca pe o jucarie minunata si face efortul, multa vreme zadarnic, de a-l baga in gura, pana cand marea acrobatie reuseste. Zilnic apar noi acrobatii care sunt invatate putin cate putin.

Copilul este un fin observator si tinde sa devina un mic strengar. Daca observa ca la cel mai mic plans sau tipat se aduna in fuga intreaga familie, el stie ca se afla in posesia unui mijloc sigur de a-si ademeni mama la patul sau si uita farmecul de a fi singur, de a se ocupa de el insusi, de a se descoperi. Minte buclucasa. Perioada de autoinnoire, de reculegere.

Adeseori, un copil se joaca mai bine cu o minge sau o bucata de lemn, ori alte minunatii, decat cu cei mai frumosi ursuleti de plus sau jucarii teleghidate. Descopera lumea. Copilul gandeste, reflecta si observa fin. Copiii judeca sever si neinduplecat greselile parintilor lor…

Loviturile date copiilor sunt o barbarie si trebuie evitate in mod neconditionat. Cea mai buna mama este cea care stie sa-si dirijeze copilul fara folosirea mijloacelor care otravesc si intimideaza personalitatea copilului. Unii dintre copii ajung nevrotici pentru ca se comit greseli in educatie si adultul de mai tarziu va deveni sclavul propriei copilarii.

Prea multa lauda este la fel de daunatoare ca si excesul de mustrare. Sentimentul superioritatii si al arogantei, precum si al inferioritatii, al insuficientei sunt periculoase. Grandomanie versus timiditate exagerata. Mai tarziu, realitatile dure ale vietii si modul in care sunt cultivate predispozitiile, bine sau rau, dezvolta omul indemanatic sau stangaci, greoi sau sprinten, imprastiat sau atent, scrie altarulcredintei.md.

Copiii sunt genii neintelese si iau lumea in stapanire cu energie supraomeneasca. Mame entuziasmate. Copilaria nu este o intrecere pentru a vedea cine stie mai bine sa citeasca, sa socoteasca, sa scrie. Copilaria este o mica fereastra in timp pentru a invata si a modela mintea fiecarui copil, in ritmul sau. Mai mult decat de cadouri, copiii au nevoie de prezenta parintilor.

Reala si dedicata. Sa cheltui timp cu copilul tau este mult mai important decat sa cheltui bani pentru el. Ne preocupa atat de mult cine va fi copilul nostru maine, incat uitam ca el este deja cineva astazi. Lumea, acest mozaic de toamna decanteaza valorile.

Uitam sa ne mai jucam din cand in cand. O educatie plina de anxietate, alcatuita pe o „bucurie tremuranda”, care tremura pentru viata si sanatatea copilului, face diferenta intre copilul unic si copilul pereche. In mod sistematic ne desenam copilul ipohondru sau, mai actual, inanitia sau idiosincrazia ne dau griji noi.

Cu orice prilej este luata temperatura, este chemat medicul, copilul este avertizat sa nu se infierbante, sa nu raceasca, sa nu manance cutare sau cutare lucru, sa nu se joace acolo sau cu acela ca sa nu ia microbi etc. Reactii. Oameni asociali si egoisti, rautaciosi, ridicand din coltul gurii sau din spranceana la orice senzor nedorit. Copilarie furata. Precoce, prematur, maiestatea sa copilul isi cauta primavara mereu, mereu.

Cad stropi de ploaie reci si tu nu mai treci astazi pe strada mea. Copilarie, ce departe ai plecat! Ce departe este visul, paradisul ce aievea mi l-ai promis! Ai jucat doar un rol pe scena vietii si eu am fost simplu spectator. Ti-am incredintat ale mele surasuri, ale mele taine, ale mele dureri. Spasmul glotei.

A fost ca o zi care s-a risipit pe furis, cu emotii, cu bucurii, cu secrete spuse la ureche, cu cateva suparari care s-au rezolvat repede. Incercam sa ne straduim sa gustam mereu din candoarea, inocenta, puritatea, indiferent daca am atins idealul sau nu.

Evitam tot ceea ce la inceput este ca o mica fisura intr-un vas de portelan si apoi se largeste pana cand, intr-o zi, frumosul vas se sparge. Incercam sa chituim, sa lipim, sa carpim, sa-l protejam cu o plasa de sarma si manuire atenta. O ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust decat daca esti foarte flamand si nu simti de cate zile a fost preparata. Apoi, viata te face sa sufli si in iaurt, cu grija si atentie sporita…

Gimnastica a vointei. Timpul face nazuri, timpul face nani, inimi cununa. Pe lume toate trec, bucurii necazuri. Dupa ploaie apare soare, dupa iarna vine primavara.

Eterna intrebare ma face sa nu-mi fie urat. Trecerea in nefiinta e o mare nedreptate. M-am jucat printre cuvinte si nu am fost deloc cuminte. Doamne, ce copil eram! Cum va fi nici nu ma intrebam. Nu stiam ce este rau si ce este bine. Viata ma coace la foc mic.

Mergem mai departe. Ramanem toata viata copii de diferite varste emotionale. Buze nesarutate, mainile nemangaiate, striga, cheama, toate au vocile lor interioare. Vantul mai smulge lacul ochilor, dar, uneori toti mai vrem acasa la mama.

Va rog, nu judecati usor daca nu stiti ce inseamna un dor. Un dor mistuitor. Daca ati fost copii si daca aveti in piept o inima si ati iubit candva, intelegeti-mi iluzia si nu radeti de ea. Stiu Adevarul.

Mami, mai sufla-mi in inima cum imi suflai pe genunchi sa nu ma mai doara buba!

Ierom. Hrisostom Filipescu

loading...

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.