"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

twenty − two =

18 + 17 =

Flota comercială a României avea 311 nave în 1989. Era a patra ca mărime din Europa. Alte 80 de ambarcațiuni erau în construcţie în şantierele din ţară. În vara lui 1990, Guvernul decide împărţirea societăţii navale în trei companii. Petromin preia 89 de petroliere şi mineraliere. Navrom rămâne cu 103 nave cargou. Romline primeşte 94 de vase specializate, de transport persoane şi containere. Alte 25 de vapoare sunt casate. Acestea fuseseră declarate depăşite chiar înainte de Revoluţie.

Vergil Chițac, contraamiral de flotilă: „ Mai mult de 65% din nave aveau vechimea de până în 15 ani. Astăzi, în momentul ăsta în care noi discutăm. 50% din flota mondială, numai 50%, sunt nave de până în 15 ani. Deci cum pot eu să cred că o flotă, care avea, la vremea aceea, 65% din nave tinere nu putea fi performantă pe piaţa shipping-ului, iar astăzi o flotă care are numai 50% nave tinere este performantă?!”

Conducerile companiilor aleg soluţii diferite în încercarea de a face faţă economiei de piaţă. Navrom şi Romline dau navele în locaţie de gestiune, scrie extranews

Laurențiu Mironescu, comandant de cursă lungă: „Pentru Navrom şi Romline s-a ales soluţia bareboat-ului, în sensul în care să se externalizeze, practic, managementul, în condiţiile în care Navrom-ul şi Romline-ul s-ar fi plasat ca încasatori de chirie”

Unii dintre chiriaşi au luat credite de la banci, pentru repararea şi retehnologizarea navelor, care au fost, astfel, gajate cu acordul companiilor de stat.

Adrian Mihălcoiu, Sindicatul Liber al Navigatorilor: „Erau şi unele minţi care au găsit din asta o afacere: le reparau pe banii statului, navele erau gajate la Bancorex, banca statului, nava statului, ei au luat banii, parte din ei i-au băgat în reparaţii, reparaţii care, oricum, nu pot fi văzute sau investigate de cineva, ce nivel de piese s-au schimbat, care a fost calitatea lor.”

O altă situaţie a fost cea în care navele, lăsate cu tehnologia veche, s-au defectat des, mai ales în porturi străine, iar chiriaşul nu şi-a permis să plătească reparaţiile, condiţii în care cei care le-au reparat le-au sechestrat şi apoi le-au vândut. Au urmat arestări de nave în cascadă, pentru acoperirea datoriilor generate.

Andrian Mihei, comandant de cursă lungă: „Navele au intrat într-un carusel al datoriilor, au fost arestate în port, au trecut luni, poate chiar şi ani de zile, s-au acumulat aceste datorii, plus salariile echipajelor şi, până la urmă, au fost vândute. De multe ori, sumele respective, care au fost licitate şi obţinute în urma licitaţiilor nu au fost îndestulătoare să acopere întreaga daună şi au urmat alte nave care au fost arestate pentru aceeaşi daun.”

Astfel, începând cu 1997, companiile Navrom, Romline şi Rolliship au intrat în insolvenţă.

Vergil Chițac, contraamiral de flotilă: „Din păcate nu mai avem flotă comercială. Managementul defectuos a făcut ca astăzi să nu mai avem nicio navă sub pavilion românesc.”

Doar trei nave româneşti se mai află în Portul Constanţa: cargoul Albatros, aflat acum în posesia Forţelor Navale din MApN, şi două ferry-boat-uri, ale SNCFR. Cele trei vase nu au mai obţinut avizele necesare transporturilor internaţionale şi sunt în conservare.

România a ajuns o mare putere maritimă comercială în perioada comunistă. Chiar dacă acest lucru pare de necrezut, ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a avea o economie autosuficientă a dus România pe locul 9 în lume în funcţie de mărimea flotei comerciale.

Din cele 360 de nave comerciale, pescadoare, nave cargo, mineraliere şi petroliere sub pavilion românesc moştenite de la Ceauşescu, azi nu a mai rămas aproape nimic. În schimb, unii dintre actualii armatori din Constanţa şi-au început afacerile cumpărând vapoare, la preţ de nimic, de la stat.

Chiar şi trecerea în proprietate privată a tuturor navelor – prin ce mijloace contează mai puţin – ar fi putut fi o soluţie mai bună decât aruncarea acestora la fier vechi sau abandonarea lor pe ţărmurile oceanelor lumii.

Căderea comunismului a prins România cu o flotă de 360 de nave comerciale, dintre care circa 280 în stare de funcţionare, administrate de fosta întreprindere de stat Navrom Constanţa. Mai marii vremii au decis însă că o singură companie nu poate gestiona o flotă de asemena proporţii şi au împărţit gestiunea navelor între trei firme: Navrom, Romline şi Petromin.

Petromin a primit 89 de nave, dintre cele de mare tonaj, respectiv mineralierele şi petrolierele, astfel încât compania a devenit cea mai importantă din cele trei, dar şi cea care a generat cele mai mari scandaluri.

De numele Petromin se leagă şi celebrul dosar „Flota”, instrumentat în 1999, pentru care au fost puse sub acuzare 80 de persoane, între care şi actualul preşedinte, Traian Băsescu, fost ministru al Transporturilor. Dosarul are ca obiect vânzarea a 16 nave, care au fost administrate împreună cu firma norvegiană Klaveness, pentru acoperirea unor împrumuturi care trebuiau utilizate pentru retehnologizarea lor.

Pierdere de 1,1 miliarde de lei

Că au fost înstrăinate, cumpărate pe bani de nimic de români şi străini sau, pur şi simplu, au ajuns să fie abandonate, prejudiciul estimat al statului român pentru pierderea vaselor comerciale este de 11.000 de miliarde de lei vechi (circa 260 de milioane de euro).

Loading...

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.