"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

18 − seven =

nineteen + twelve =

Pai sa-ti intrebi inimioara. Ce sa faci? In fiecare dimineata sa constientizezi ca: „Doamne, eu n-as fi putut sa ma bucur de ziua de astazi daca mama mea si tatal meu nu mi-ar fi dat viata”.

La varsta dumitale sunt foarte multi copii care n-au apucat sa se nasca. Si, daca te gandesti si-i saruti mana mamei in fiecare dimineata in gand: „Sarut mana, mama, ca nu m-ai dus acolo, sa ma om0ri, si ca mi-ai dat viata”, se vor schimba multe, scrie ortodoxia.me.

Chiar si dintre copiii nostri numiti „copiii strazii”, au constientizat acest dar… Ei, va dati seama, erau foarte suparati pe mamele lor pentru ca aveau niste vieti…, aveau niste mame…, majoritatea erau abandonati sau mamele se prostituau in prezenta lor, si ii trimiteau la cersit…. Nici nu va puteti imagina ce-au putut sa sufere acei copii, si sigur ca-si urau mamele…

Si, atunci cand iti urasti mama sau tatal, viata este cel mai cumplit chin, pentru ca o urasti in sufletul tau, in originea ei! Ei, incercand eu sa-i ajut sa se impace cat de cat cu mama, sa aiba o relatie cat mai aproape de normal, ii intrebam daca le-ar fi placut sa nu fie, sa nu se fi nascut. Si ei spuneau: „Nu, nu, nu, imi pare bine ca sunt!” Si le explicam: „Uite, daca mama ar fi intrerupt sarcina, n-ai fi fost”. „Aaa! Atunci sunt bucuros, ii multumesc mamei”, aveau un motiv pentru care sa-i multumeasca…

Voi, sunt sigura ca aveti mai multe motive sa-i multumiti, nu? Apoi, cum spunea parintele Vasile Mihoc la o conferinta la noi, la Craiova, faceti-i o bucurie cat de mica, asa, cat un „bip” de celular! Din toate impulsurile astea pe care le aveti pe telefonul mobil, risipiti unul ca sa-i dati mamei un bip, cum se spune. Da? Si ii spui: „Mama, cand primesti un „bip” de la mine, sa stii ca eu iti spun: „Sarut mana, te iubesc si mi-am adus aminte de tine”. Sau, daca descoperi la tine ceva care nu ti-a placut la mama, sau la tata, sa nu-i judeci, ci sa zici: „Doamne, ce bine ca eu, cu ajutorul Tau, voi putea sa lucrez, sa vindec aceasta neputinta a mamei mele”.

Niciodata sa nu zicem: „Eu n-am sa fac niciodata ca mama!”, ca va veti trezi ca veti face exact ca mama sau exact ca tata pe care-i judecam. Sa nu-i judecam, ci sa-i cinstim! Sa-i cinstim oricum ar fi pentru ca nu ei cer asta, ci Dumnezeu! Vedeti, Dumnezeu nu ne cere sa-i iubim pe parinti mai mult decat pe aproapele, ba chiar ne cere sa nu ne lepadam de ei la maturitate, ci sa-i cinstim. Si sa intrebam pe Dumnezeu: „Doamne, ce inseamna sa-mi cinstesc parintii?”, si El ne sufla. Iti doresc sa biruiesti.

Monahia Siluan Vlad

Loading...

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.