Ne-au ținut de mânuță, atunci când am făcut primii pași.
Au fost modelele noastre și nu există nimeni pe lume care să le poată înlocui …
Când părinții pleacă, o bucată din sufletul nostru îngheață împreună cu ei. Mai ales cea în care încă trăim copilăria…
Părinții ne-au crescut și ne-au insuflat valorile prin care trăim azi. Ne-au învățat să ne protejăm și să fim devotati familiei.
Părinții au fost primul nostru model și ne-au indicat calea cea bună în viață. Ne-am transformat în adulți și oameni responsabili, pentru că am învățat toate lucrurile bune de la ei.
Prin urmare, atunci când părinții pleacă, o parte din inima noastră se stinge odată cu ei.
Rămân doar amintiri și regrete. Și, de asemenea, o mulțime de lucruri care ne vor lipsi. Și asta, este imposibil de exprimat în cuvinte.
Totuși, dacă încerci să vorbești despre ei, poate fi primul pas spre calea vindecării din amărăciunea pierderii părinților.
Ne lipsește sfatul lor înțelept
Ne-au dat multe sfaturi pe care nu le-am luat în serios ani buni. Ni s-a părut că totul va veni odată cu experiența vieții. Cert este însă că părinții au trecut deja prin toate acestea și, prin urmare, ne-ar putea spune multe despre această lume.
Ne-au învățat o mai bună înțelegere a oamenilor, pentru a evita suferința în viitor. Pe măsură ce îmbătrânim, devenim conștienți de corectitudinea sfaturilor lor. Iar când nu mai sunt, ne lipsește totul.
Fără ei, casa în care am crescut nu va mai fi aceeași
Părinții ne-au umplut viața cu siguranță și confort. Milioane de amintiri ne leagă de casa în care am crescut.
Aceste momente unice, care ne-au conectat cu părinții noștri, vor rămâne pentru totdeauna în inimile noastre. Dar mamele și tații, care ne-au dat dragostea, nu vor mai fi niciodată acolo.
Regretăm că nu le mai putem oferi cadouri
Ne-au dat cadouri și acum, că suntem adulți, am vrea să facem același lucru pentru părinții noștri, pentru a ști cât de mult îi iubim.
Știm că acum este imposibil să exprimăm aprecierea și iubirea pe care li le purtăm. Când cumpărăm lucruri, de care aveau nevoie cândva sau pe care și le-ar dori să le aibă, dar nu și le-au permis, ni se umple sufletul de amărăciune…
Fără ei, sărbătorile sunt triste
Chiar și având propria familie, copii și nepoți, ne lipsesc vremurile când eram copii. Când așteptam cu nerăbdare sărbătorile, cadourile, rochiile frumoase și mâncarea delicioasă …
Dar acum că nu mai sunt părinții, vedem locuri goale, nu numai la masa festivă, ci și în inimile noastre.
Ne lipsește îndrumarea părinților
Părea că ei știau să facă totul bine și că, atunci când noi devenim părinți, vrem să părem la fel de ideali. Am mers la ei pentru a le cere sfaturi, în perioadele dificile sau când nu știam ce să facem cu proprii copii. Dar acum nu mai avem pe nimeni care să ne explice, atât de răbdător, cum să ne îndrumăm copiii pe adevărata cale.