"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

one × 4 =

one × two =

Cred ca societatea contemporana a deschis mai mult cratere adanci in sufletul omenirii prin care se revarsa, in durere sau bucurie, vie si aprinsa, flacara de neoprit a rugaciunii.

De ce ? Pentru ca rugaciunea este manifestarea fireasca si cea mai inalta a umanitatii noastre. Prin ea devenim si suntem oameni, caci suntem oameni deoarece stam in comuniune cu Dumnezeu si stam in comuniune cu Dumnezeu deoarece ne rugam, scrie altarulcredintei.md

Rugaciunea nu este un fenomen de imitatie sociala sau doar un obicei impus de comunitate, ci un act personal, o zguduire launtrica, este aerul fara de care sufletul piere.

Mi-e foame si sete pot mugi si dobitoacele, dar mi-e foame si mi-e sete de Dumnezeu nu poate striga decat omul. Unicitatea omului in univers se arata prin faptul ca intra in comuniune libera si constienta cu Dumnezeu.

Rugaciunea este convorbirea tainica dintre om si Dumnezeu, este inaltarea sufletului la Dumnezeu. Prin rugaciune sufletul se inalta la ceruri, iar cerul se coboara pe pamant.

Fericitul Augustin spunea „Daca nu ma intrebi ce este, stiu ce este; daca ma intrebi ce este, nu stiu”. Asadar rugaciunea este o functie elementara si tainica a sufletului, care in centrul lui are infipta sageata de foc a dorului dupa Dumnezeu. „Doamne strigat-am catre Tine auzi-ma” spune Psalmistul David (Ps. 140, 1), caci „nelinistit este sufletul meu, Doamne, pana cand nu se va odihni intru Tine”.( Fericitul Augustin)

Rugaciunea face inima trista vesela, sufletul deznadajduit plin de nadejde, trupul rebel il supune sufletului si modeleaza sufletul dupa chipul lui Dumnezeu, sfintind trupul.

Cel ce vrea sa stie ce este rugaciunea, cred ca nu trebuie sa intrebe pe nimeni, sa nu caute in nici un tratat de filozofie, nici intr-o simpla meditatie ca aceasta care nu-i pot oferi decat cojile unor definitii mai mult sau mai putin juste, ci sa-si intrebe propiul suflet, sa-l adape la izvoarele vietii divine si va sti ce este rugaciunea…

Poetul Vasile Voiculescu dedica cateva versuri deosebite rugaciunii zicand:

“Pe vremea aceea ma inchinam mereu.

La masa, la culcare, la sculare;

Rugaciunea era cheia de aur cu care

Intorceam ornicul sufletului meu

Si-l potriveam sa mearga dupa Dumnezeu ”

Ierodiacon Hrisostom Filipescu

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.