"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

nineteen − fourteen =

fourteen − 13 =

Educatia primita in familie nu este intotdeauna benefica dezvoltarii copilului. Parintii pot sa fie prea fermi cu cei mici, sa le interzica sa se dezvolte, sau pot fi prea indulgenti, ori neglijenti cu ei. Toate greselile pe care le fac parintii vor dezvolta probleme de comportament la copil. Mai tarziu, cand va ajunge adult, el va avea dificultati in viata sociala si emotionala, in relatiile cu alti oameni.

Cum recunoastem o educatie familiala toxica si ce putem face ca sa ne corectam, ne-a explicat psihologul Yolanda Cretescu, intr-un interviu acordat Edupedu.ro.

Edupedu: Ce inseamna un parinte toxic?

Psiholog Yolanda Cretescu: Parintii toxici sunt cei ce transforma mediul familial intr-o “sera” in care cresc copii hiperprotejati, incapabili sa infrunte provocarile vietii si cu o autostima extrem de scazuta. Sunt cei care uita ca, asa cum plantele au nevoie de apa pentru a creste, tot astfel si copiii au nevoie de incurajare, adica de increderea sincera in ei, nu in potentialul lor sau in ceea ce ar putea sa devina.

Parintii toxici sunt cei care ajung sa transforme metodele de educatie intr-un lung sir de experiente descurajante pentru copii, fie prin impunere, umilinte, agresivitate, manipulare, fie prin hiperprotectie, suprapermisivitate sau neglijenta.

Si, mai ales, acestia sunt parintii care nu si-au adaptat modelul parental la realitatea zilei de astazi, cea democratica, bazata pe recunoasterea egalitatii sociale dintre parinte si copil si pe respectul reciproc. Ei au ramas angrenati in modelul traditional de educatie sau sunt confuzi si ezitanti.

Acesti parinti oscileaza, de obicei, intre doua extreme pe cat de gresite, pe atat de periculoase pentru dezvoltarea psiho-emotionala a copilului: fermitate – prin impunerea vointei asupra copilului, ceea ce ii afecteaza acestuia respectul si stima fata de propria persoana, trezindu-i sentimente de rebeliune, furie, si permisivitate – prin comportamente extrem de indulgente, care afecteaza respectul fata de ei insisi, producand copii tiranici si in casa si la scoala.

Edupedu: Cum se manifesta toxicitatea?

Psiholog Y. Cretescu: Copilul crescut sub influenta unui parinte toxic va tinde sa asocieze dragostea cu suferinta, sa cada in relatii de d3p3nd3nta, sa traiasca cu sentimente de vinovatie, neputinta, insecuritate, neincredere in sine si sa dezvolte complexe de inferioritate.

In ceea ce ii priveste pe parinti, acestia pot oscila intre mai multe profile de parinti toxici, afectand astfel cresterea si sanatatea psiho-emotionala a copilului:

Controlorul sau protectorul – cel care trebuie sa stie tot timpul ce se intampla in viata copilului, incepand de la ceea ce manaca si orice actiune pe care acesta o intreprinde si chiar pana la verificarea mesajelor de pe telefon ori citirea jurnalului; cel care devine hiperprotectiv cu copiii si nu le lasa libertatea de exprimare (ex: nu va lasa copilul sa iasa, impreuna cu prietenii, sa se plimbe cu bicicleta, de frica sa nu aiba vreun accident – copilul va capata astfel un sentiment de nesiguranta si nu isi va dezvolta propria autonomie).

Exigentul – cel care are asteptari foarte mari in ceea ce priveste rezultatele scolare are copilului, punand foarte multa presiune pe acesta. Drept urmare, copilul va creste cu o stima scazuta de sine, uneori dezvoltand o d3p3nd3nta fata de parinti, din moment ce ajunge sa creada despre sine ca este o persoana incapabila si mediocra. De asemenea, va fi adultul de maine care daca nu va excela in tot, se va simti respins si va consuma multa energie incercand sa demonstreze contrariul.

“Arogatorul” de merite – cel care incearca sa-si traiasca visele si implinirile prin intermediul copilului. El cauta sa se simta realizat si sa isi satisfaca nevoia de recunoastere prin intermediul copilului pe care il percepe ca o extensie a sa.

Agresivul – cel care tinde sa fie foarte dominant si se foloseste de dovezi de dispret, sarcasm si agresiune fizica pentru a obtine ceea ce isi doreste. Totusi, din cand in cand, se arata afectuos, mai ales cand exista posibilitatea de abandon din partea copilului. La randul sau, copilul va invata sa nu-l contrarieze, sa nu se manifeste si sa nu isi apere interesele atunci cand interactioneaza cu alte persoane. Este probabil ca la varsta adulta, acesta sa isi aleaga un partener cu probleme de agresivitate.

Manipulatorul – cel care prezinta realitatea dupa bunul plac. Acest tip este foarte daunator deoarece “vinde” copilului o realitate care exista doar in mintea lui, aceea care il avantajeaza pe el. Obisnuieste sa aiba un astfel de comportament si cu alte persoane, fiind expert in detectarea slabiciunilor celorlalti pentru a-si atinge scopul, nu se opreste pana nu obtine ceea ce doreste si are o mare nevoie de control.

Distantul – cel care nu ofera afectiune si nici nu apreciaza afectiunea primita de la copil. Copilul va creste fara sa primeasca iubire si nici nu va oferi la maturitate, din moment ce este respins. Golul emotional este foarte daunator pentru copil deoarece la varsta adulta va duce la dificultati in relationare si la sentimente de vinovatie atunci cand se va simti fericit, din moment ce a fost facut sa creada ca nu are dreptul la fericire.

Neglijentul – cel care este lipsit de interes si implicare in cresterea copilului sau cel care aloca prea mult timp job-ului sau altor tipuri de activitati, in detrimentul petrecerii timpului cu copilul. Aceasta neglijenta va conduce inevitabil la un gol emotional, adaptabilitate deficitara, conectare si relatii sociale precare, d3p3nd3nta de parinti la varsta adulta si esec repetat, cauzat de lipsa increderii in sine.

Edupedu: Cum recunosti ca ceva din modul in care te cresc parintii nu e ok?

Psiholog Y. Cretescu: Educatia autocratica, bazata pe lupta de putere, impunere, control, subordonare, pedepsire, supunere, pedepse si recompense reprezinta astazi o metoda depasita de educatie, cu efecte devastatoare atat pentru tine, cat si pentru parinte: tu – cel neinteles si abuzat, parintele – cel dispretuit si infrant.

Asadar, lipsa unui climat de egalitate sociala si democratica in familie, unde fiecare membru are dreptul la propria alegere si responsabilitatea consecintelor si deciziilor sale, unde sunteti toti egali si fiecare aveti un cuvant de spus in rezolvarea problemelor de familie, unde cu totii aveti dreptul sa fiti ascultati si sa participati la luarea deciziilor, indica existenta unei directii gresite de educatie si comportament parental.

Edupedu: Cum supravietuiesti unei familii disfunctionale?

Psiholog Y. Cretescu: In cazul in care te identifici cu o astfel de situatie, este important sa iesi din cercul toxic creat in familie si sa iti reevaluezi bagajul emotional care ti-a modelat stilul vietii, adica modul in care astazi gandesti, simti si actionezi.

Tu nu esti vinovat pentru ceea ce ai trait in copilarie si pentru mediul toxic in care ai fost crescut. Desi nu ai fost invatat sa te simti apreciat, iubit si respectat pentru ceea ce esti, poti gasi un scop prin a folosi toate abilitatile pentru a-ti schimba stilul vietii si a-ti transcede limitele prin educatie si psihoterapie. Astazi, mai important decat ceea ce ai, este ce faci cu ce ai. Iesi din cercul toxic. Rupe tiparele de gandire si comportament invatate acasa si inlocuieste-le cu alte noi. Depaseste-ti sentimentele de nesiguranta, inferioritate si dezvolta sentimente mai prof-unde de conectare. Redirectioneaza-ti energia si dorinta de semnificatie in domenii mai benefice din punct de vedere social.

Edupedu: Ce sa faca un parinte daca se regaseste in aceasta categorie?

Psiholog Y. Cretescu: Copilul este oglinda ta, a parintelui. Ceea ce sadesti in el, asta va rodi. Daca mediul pe care i-l oferi acasa este unul toxic, descurajant si autocratic, bazat pe lupta sau demisionare, pe critica si pedepse, atunci in el va rodi teama, complexul de inferioritate, vinovatia, incapacitatea de a-si exprima curajul si iubirea intr-o lume plina de necunoscut si imprevizibil.

In schimb, intr-o atmosfera democratica, bazata pe intelegere, egalitate si respect reciproc, copilul se va dezvolta in echilibru si armonie cu sine si societatea in care traieste. Incurajarea este unul dintre cele mai bune stimulente pentru dezvoltarea si sanatatea sa emotionala. Tine cont ca 90% din educatia eficienta se face prin incurajare, nu prin critica, amenintari, pedepse, batai!

Pentru a reusi in viata si a se dezvolta armonios, invata sa-i cultivi copilului cei 4 C:

Nevoia de a se simti CAPABIL – cam tot ce este necesar pentru a avea succes si pentru a influenta ceea ce mi se intampla;

Nevoia de a simti ca el CONTEAZA – ca poate contribui in moduri semnificative si este util familiei sale si celor din jur;

Nevoia de a simti ca are CURAJ – poate incerca lucruri noi, este rezilient si invata din greselile sale fara frica de ridicol sau blamare;

Nevoia de a se simti CONECTAT – este conectat la familia sa; simte ca ii apartine.

Ajuta-ti copilul sa se simta CONECTAT, ofera-i momente de afectiune si tandrete reciproca, de zambete si imbratisari chiar si atunci cand ai lipsit foarte putin din preajma sa, acorda atentie pozitiva lucrurilor pe care le face, cauta si recunoaste-i aptitudinile si punctele forte, petreceti cat mai mult timp impreuna, fie ca luati masa in familie, fie ca mergeti in excursii sau scurte plimbari, luati deciziile impreuna, lasati-l sa contribuie la sarcinile si responsabilitatile casei, in functie de abilitatile pe care le are.

Ajuta-ti copilul sa se simta CAPABIL, concenteaza-te asupra eforturilor si nu asupra rezultatelor, pune in evidenta ceea ce a facut bine la teste/examene sau in viata de zi cu zi, lasa-l sa aleaga singur sa faca ceea ce ii place si sa iti vorbeasca despre asta, ofera-i apreciere pentru lucrurile pe care le face si incurajeaza-i autonomia.

Ajuta-ti copilul sa resimta CONTAREA, permite-i sa isi aduca contributia in familie prin atribuirea unor roluri sau sarcini, prin ajutorul oferit comunitatii sau prietenilor, prin aprecieri si complimente in cadrul intalnirilor de familie, prin gesturi si vorbe care sa denote ca prezenta lor ii bucura pe ceilalti.

Ajuta-ti copilul sa isi dezvolte CURAJUL, renunta la a mai face comparatii, evita criticismul si minciuna. Sustine-l atunci cand intampina greutati in realizarea unei sarcini, ajuta-l sa gaseasca aspectele pozitive dintr-o experienta neplacuta, fii un exemplu de curaj pentru el aratandu-i ca poti merge inainte chiar si atunci cand iti este greu. De asemenea, evita ajutorul care handicapeaza: sa te faci ca nu vezi comportamentele nepotrivite si sa nu iei atitudine, sa faci in mod regulat pentru copil ceea ce el este in stare sa faca si singur, sa-l faci “scapat” de la consecinte inconfortabile ale propriului comportament.

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.