Noi nu avem nicio putere asupra trecutului, nu-l putem desfiinta si nu putem strica raul pe care l-am facut odinioara.
Intr-o istorioara interesanta se spune ca o femeie care vorbea de rau, s-a spovedit la duhovnic, iar acesta i-a dat drept canon sa ia un sac cu pene, sa-l goleasca in bata1a vantului si apoi sa adune toate penele inapoi.
Femeia i-a spus duhovnicului ca nu poate face asa ceva.
Iar acesta i-a raspuns: „Asa cum nu poti sa mai aduni penele aruncate in vant, tot asa nu mai poti sa aduni vorbele rele pe care le-ai spus si sa repari cinstea acelora pe care i-ai clevetit.”, scrie ortodoxia.me.
Iata ca nu mai avem putere sa schimbam lucrurile pe care altadata le-am facut rau, nici cuvintele rele pe care le-am spus, nici gandurile rele pe care le-am ocrotit.
Toate acestea intra si raman in noi. De aceea, oamenii sunt ceea ce au devenit. In fiecare clipa, omul e rezumatul lui insusi, al intregii lui vieti. De aceea, la trecerea in nefiinta ne ducem inaintea lui Dumnezeu cu ceea ce am agonisit toata viata.
Parintele Teofil Paraian
Extras din ”Veniti de luati bucurie”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pag. 176