"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

8 + 19 =

one × three =

Sfintii parinti ne lamuresc cu cun lucru…

Credinciosii sunt de doua categorii: unii cred, iar ceilalti, cei mai multi, cred ca cred…

”Credinta din inima e un har. De multe ori am impresia ca omul se naste cu ea. Cei care o regasesc au avut-o intr-insii, doar ca aceasta a vegheat pana in clipa cand s-au intalnit cu taina ei.

Mult mai credinciosi (in necredinta) sunt necredinciosii: ei cred ca nu cred si de aceea nu cred ca cred, necredinta fiindu-le unica credinta, intr-un anume sens credinta si ea.

Credinta este puterea care il trage pe om in sus, iar necredinta – forta care-l trage in jos. Omul care nu crede traieste cu fruntea urcata in cerul arhanghelilor, dar – cu sufletul coborat in randul animalelor.

A nu crede inseamna a intreba despre Dumnezeu: cum?, a crede inseamna a pune credinta ta inaintea cunoasterii.”

Blaise Pascal (1623-1662), care ezitase si el intre credinta si necredinta, concluzionase pana la urma ca e mai preferabil sa credem in Dumnezeu, chiar daca ne indoim de existenta Lui, decat sa nu credem, pentru ca in primul caz tot ne alegem cu ceva, pe cand in al doilea caz nu avem nimic de castigat.

La acestea savantul francez adauga ca daca credem si Dumnezeu nu exista, nu pierdem nimic, iar daca nu credem si Dumnezeu exista – pierdem totul.

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.