"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

8 + 6 =

four × four =

Adesea ne intrebam daca are vreun sens viata si daca merita sa fie traita. Desigur sunt atatea lucruri neplacute, legate de existenta noastra aici. Le intalnim zilnic ca pe obstacole si incercari de neinlaturat. Raul este pretutindeni prezent.

Totusi avem motive sa ne si bucuram. Viata ne daruieste o seama de frumuseti de care, daca le stim culege, ne incantam fiinta, cu care invingem uratul si poverile.

Iata zorile se arata, cantecul luminii si al pasarilor incepe, apele alearga scanteind, musteste viata in tot locul. Omul bun munceste si se roaga. Cine a vazut un rasarit de soare in Piatra Craiului vrea sa traiasca, descopera sensul vietii. Doamne, si cand se lasa noaptea, noaptea de basm a lui August: canta tainele prin frunzis si plange luna o dragoste neimpartasita.

Cata frumuseste e in lumea aceasta! Pacat ca omul de azi nu mai are timp s-o vada…

Cum sa nu merite viata s-o traiesti, cum sa n-aiba sens, daca exista florile? Iata rodul campului si al pomilor, iata copii. Cate fapturi atatea minuni, atatea indemnuri. Cine nu a iubit o floare, o fata, un copil, un rasarit de soare sau un amurg, cine n-a inteles cantecul trist al apelor nestatornice si n-a cunoscut bucuria propriilor sale depasiri, nu gaseste sens vietii, nici nu merita s-o traiasca.

Este in puterea noastra de a descoperi viata si sensul ei. Este in puterea noastra de a alege. Este in puterea noastra de a impodobi sufletul si a ne bucura. De ce atunci sa dezertam?

Sa luptam si sa fim sinceri: valul urat dispare si bucuriile mari nasc. Viata merita traita pentru ca are bucurii, are lumina. Cu o conditie insa: sa nu o traim periferic; sa o traim in adancime, in esenta.

Viata nu este ceva abstract, produs al mintii noastre; ea este ceva concret, este o realitate. Viata exista in cosmos. Viata este aspiratie, este creatie, este armonie. Viata este schimbare si totusi permanenta.

Ratiunea nu poate sa o cuprinda; nu poate pentru ca ea este in viata. Ratiunea fragmenteaza, descompune viata. Viata cuprinde ratiunea.

Sfera vietii e mai mare decat a ratiunii. Cand spunem viata afirmam toate elementele si insusirile existentei adica: realitate, echilibru si armonie; ratiune, libertate si creatie. Fiinta noastra trebuie sa se aplece asupra vietii. Asa se implineste.

Pentru a trai si a cuprinde intelesul a tot ce este trebuie sa avem simtul si sensul vietii. Aici sta o taina a lumii: ce este viu strajuieste existenta, fiindca si ceea ce credem ca e trecut in nefiinta de cele mai multe ori este tot viu, in prelungiri ce nu se vad. Sa invatam a cunoaste. Cunoasterea inseamna cuprinderea intregului, deodata, inseamna experienta nemijlocita. A cunoaste inseamna a fi in viata in inteles metafizic nu biologic.

Viata este continuitate, val infinit. De aceea numai acela o poate cunoaste care ii simte intregul. Adevaratul om este o fiinta cosmica; experienta lui trebuie sa aiba aceasta dimensiune.

Tendinta omului de a se regasi, adica de a se situa just si a se intregi. Aceasta inseamna nazuinta desavarsire.

Viata omului are un sens propriu. Viata este prisos, este intrecere de sine. Viata inseamna sfortare peste ceea ce este dat, peste actual; omul amplifica prezentul pentru un alt prezent viitor.

Viata nu poate fi inteleasa fara schimbare. Numai ce e trecut in nefiinta nu se schimba in lumea noastra. E aici un continut trist al conditiei umane, dar nu mai putin mantuitor.

Fenomenul vietii este orientat in intelesul ca nu este o forta oarba, fara lumina, fara cale. Schimbarile ei au anume sens, un anume curs, care merge catre perfectiune. Aici sta bucuria vietii: in aceasta tendinta de a se intrecce pe sine insasi spre creste tot mai inalte, tot mai insorite si cuprinzatoare, scrie altarulcredintei.md.

Viata noastra cuprinde uratul, imperfectul dar sensul ei este de a distruge aceste stari, nu de a le cultiva, de a le depasi catre stari si farmec superioare pana ce ajunge in imparatia frumusetii. Prezenta uratului si a infirmului in viata noastra este durere si plans. Prezenta aceasta nu este fa tala vietii in sensul ca nu o invinge, nu o reduce la trecerea in nefiinta, ci dimpotriva o indeamna mereu catre cucerirea adevarului, a frumusetii pure.

Sensul vietii este dinamic nu in inteles de miscare, ci in inteles de miscare creatoare, adica pornind din sambure, dar nu fiind asemenea lui. Viata isi creeaza forme cu totul noi. Acesta este sensul vietii: nu zbucium zadarnic, ci puterea creatoare catre superioare.

Omul cand nu e pervertit este un izvor nesecat de lumina, de indemn spre bine si frumuseste. Omul este o expresie ultima a vietii prin care existenta insasi progrseaza. Viata omului este o lupta pentru prinderea si fixarea elementelor neschimbatoare; este o incercare continua de a face sa domine eternitatea din el. Viata noastra este o crestere continua, o depasire. Prezenta suferintei nu inseamna altceva decat aceasta continua creatie pe o cuprinde si care transfigureaza totul.

Sensul vietii este in a cultiva continutul pozitiv a tot ce exista in noi si dincolo de noi. Omul este o existenta care isi poarta frumusetile cu lupta. De aceea viata sa este atat de frumoasa…

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.