"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

Formațiunile cu aspect pietrificat din organismul nostru nu au ca ”sediu” doar rinichii, printre ”preferinţe” numărându-se și alte localizări mai puţin obişnuite:

  • Amigdalele;
  • Glandele salivare.
  • Vezica urinară;

Pietre pe amigdale

Calculii amigdalelor se mai numesc amigdaliți și se dezvoltă în criptele amigdalelor palatine (cele vizibile în gât).

Criptele sunt mici buzunare și crăpături prezente pe suprafața acestor organe limfatice (elemente anatomice cu funcții imunitare și antiifecțioase).

Amigdaliții nu sunt altceva decât reziduuri calcificate de bacterii, mucozități, resturi de alimente și celule moarte rămase captive.

La dimensiuni mici, pietrele sunt asimptomatice, dar când se măresc, pot provoca:

  • Probleme de deglutiție;
  • Durere de gât sau / și de urechi;
  • Inflamarea amigdalelor.
  • Respirație urât mirositoare;

Pietre la glandele salivare

Constituie o consecință a precipitării sărurilor și a altor substanțe chimice din salivă.

Afecțiunea poartă numele de litiază salivară sau de sialolitiază.

Cu dimensiuni variabile, de la câțiva milimetri, la câțiva centimetri, îşi fac apariţia în glandele submadibulare şi pot fi însoțite de simptome specifice, ce înseamnă mai mult decât disconfort:

  • Colica salivară (durere tipică în timpul meselor, de câte ori crește secreția de salivă);
  • Durere la masticație, la înghițire ;
  • Durere de gât, mandibulară, facială;
  • Inflamarea glandelor parotide (glandă salivară).

Pietre la vezica urinară

Este vorba despre mici mase de minerale cristalizate, depozitate în vezica urinară când nu se golește de tot.

 La origini se poate afla o problemă urologică:

  • Infecții recurente ale aparatului urinar;
  • Inflamarea prostatei.
  • Diverticuli vezicali (cavități formate în pereții vezicii urinare);

Manifestările nu sunt obligatorii, însă pot să apară dacă o pietricică irită peretele vezicii sau blochează fluxul urinar.

Problema este destul de comună la persoanele varstnice și  mai ales când se constată o  afecţiune  a prostatei.

Simptome:

  • Dureri abdominale;
  • Stimul frecvent de a urina;
  • Colorarea urinei;
  • Micțiuni dureroase;
  • Intreruperea fluxului urinar;
  • Disconfort la urinare.

Un articol de Mihaela Iliescu

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.

[wce_code id=2]