Pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii își doresc mai multă stabilitate și dau mai greu curs lucrurilor noi
Indiferent de vârstă, întotdeauna este mai dificil să ne facem prieteni.
Desigur, putem cunoaşte oameni noi, dar atunci când vorbim despre a ne face prieteni, ne referim la a încuraja acele relații ce se dovedesc a fi trainice în timp.
Cu toate acestea, să ne facem prieteni chiar și la 40,50 sau 60 de ani, nu ar trebui să ne sperie.
Atunci când spunem că este mai greu să ne facem prieteni noi, avem câteva argumente în spate.
Iată câteva:
Problemele familiale ne țin ocupaţi
Probabil am luat decizia de a ne întemeia o familie.
Prietenii sunt lângă noi la nevoie, dar, la rândul lor, fiecare are locul său, la care se întoarce.
Viaţa de familie cere implicare.
Timpul pentru prieteni devine și mai redus atunci când apar copiii, care tind să ne solicite resursele.
În aceste condiții, este dificil să găsim resurse nu doar pentru a cunoaşte alţi oameni, dar să și construim relaţia cu aceştia.
Dacă vreţi totuși să încercaţi ceva nou, aduceți-vă aminte de faptul că nu sunteţi doar familia, ci şi un individ care are nevoie să își urmeze pasiunile.
Făcând acest lucru, puteţi cunoaște oameni noi și chiar lega prietenii trainice.
După 30 de ani este mai greu să schimbăm cercurile sociale
Până la 30 de ani avem, probabil, câţiva prieteni despre care știm sigur că vor fi acolo atunci când avem nevoie şi reușesc să ne ofere bucurie sau confort emoţional.
Când nu există o nevoie propriu-zisă de a încerca ceva nou, devine greu să ne propunem să facem asta.
Puteţi încerca să ieșiţi cu prieteni vechi (care au prieteni la rândul lor) și să vă măriţi astfel cercul de cunoștințe.
În felul acesta aveţi șansa de a cunoaşte oameni noi, cu care chiar să aveţi lucruri în comun.
În aceeași direcție, să devenim recunoscători pentru ce avem deja, decât dornici de mai mult, cel puțin atunci când este vorba despre relațiile sociale.
Ne canalizăm energia în alte direcţii
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, a ne vedea cu cineva nu mai este la fel de entuziasmant că atunci când eram tineri.
Încep să ne bucure lucruri diferite și mai ales, începem să să ne bucurăm de activităţi individuale: grădinărit, citit, plimbat prin parc, privit la televizor etc.
Astfel, încet, încet ajungem să ne izolăm.
Una dintre realitățile dureroase ale celor în vârstă este singurătatea.
Nu alungaţi oamenii atunci când încă îi aveţi alături, ci încercaţi să le arățaţi cât de importanți sunt.
Un articol de Mihaela Iliescu