“Întrebare: de ce vorbesc oltenii cu perfectul simplu? Răspuns: Fiindcă sunt simpli şi perfecţi”.
Aceasta este o glumă adesea spusă pe seama oltenilor, dar sociologii au încercat să dezlege “misterul” folosirii timpului perfect simplu.
Una dintre explicaţii este de origine istorică şi se referă la o moştenire a limbii latine.
Perfectul simplu exprimă o acţiune ce tocmai s-a terminat, în timp ce “ruda” sa, perfectul compus, exprimă o acţiune care s-a întâmplat într-un trecut mai îndepărtat.
Perfectul simplu are două utilizări distincte:
În literatură, este timpul folosit de narator pentru a indica acţiunile prezente ale personajelor, în raport cu firul naraţiunii, mai ales la persoana a III-a, iar, dacă naratorul se include printre personaje, atunci apare uneori şi la persoana I, iar persoana a II-a lipseşte.
Printre scriitorii care au folosit des perfectul simplu ca pe un stil narativ, se numără George Călinescu, Nicolae Iorga sau Mihai Eminescu – “Trecu o lună, trecură trei, trecură nouă şi împărăteasa făcu…” (“Făt-Frumos din Lacrimă”); “Din sfera mea venii, Cu greu ca să-ţi ascult chemarea, Şi cerul este tatăl meu, Iar muma mea e marea” (“Luceafărul”)
În Oltenia şi în zonele limitrofe, perfectul simplu este folosit la toate persoanele şi nu exprimă prezentul, ci trecutul recent.
Din punct de vedere strict gramatical, perfectul simplu exprimă o acţiune trecută şi terminată cu puţin timp înainte de momentul vorbirii, este un trecut foarte apropiat de prezent.
Se crede, de cele mai multe ori, că perfectul simplu ar fi ceva eronat şi că nu este indicat să fie utilizat, ceea ce este o greşeală, sunt de părere lingviştii: perfectul simplu este un timp perfect corect, iar faptul că este folosit cu precădere în Oltenia şi în teritoriile limitrofe ţine de specificul zonei, aşa cum şi moldovenii sau ardelenii vorbesc într-un anume fel, de unde şi vorba potrivit căreia oltenii ar cunoaşte cel mai bine gramatica limbii române sau că ar vorbi cel mai corect româneşte.
Un studiu publicat de Universitatea din Bucureşti, în anul 2002 menţionează că “utilizarea perfectului simplu în limbajul oral este limitată regional şi mulţi vorbitori din celelalte regiuni nu îl folosesc deloc sau îl folosesc foarte rar, cu intenţie ironică sau glumeaţă”.
CITEŞTE AICI DESPRE TRADIŢII ŞI SUPERSTIŢII PLINDE UMOR ALE ROMÂNILOR
Un articol de Mihaela Iliescu