“Sfântul Duh a rânduit ca preoții, înca pe când sunt în trup să aducă lui Dumnezeu aceeași slujba pe care o aduc îngerii în ceruri. Pentru aceasta preotul trebuie să fie atât de curat ca și cum ar sta chiar în cer printre puterile cele îngerești…”. Iată care este istoria superbelor veșminte bisericești…
O continuare a celor din Vechiul Testament
Potrivit Bibliei, sfintele veșminte bisericești purtate cu atât de mare dragoste de preoții din zilele noastre sunt o continuare a celor pe care le-au îmbrăcat arhiereii, preoții și leviții din Vechiul Testament: „Să aduci pe Aaron și pe fiii lui la intrarea cortului adunării și să-i speli cu apă.
Și luând veșmintele sfinte, să îmbraci pe Aaron, fratele tau, cu hitonul și cu meilul, cu efodul și cu hosenul și să-l incingi peste efod; să-i pui pe cap mitra, iar la mitră să prinzi diadema sfințeniei. Apoi să iei untdelemn de ungere și să-i torni pe cap și să-l ungi. După aceea să aduci și pe fiii lui și să-i îmbraci cu hitoane; să-i încingi cu brâie și să le pui turbanele; și-Mi vor fi preoți pe veac. Așa vei sfinți tu pe Aaron și pe fiii lui”.
Veșminte realizate din materiale scumpe!
Veșmintele noi au fost realizate din materiale scumpe și împodobite cu semnul Sfintei Cruci pentru a se deosebi de cele din cultul Legii Vechi. Până în secolul al IV-lea au existat doar trei categorii de veșminte, respectiv tunica, stiharul și felonul, iar mai târziu apare omoforul arhieresc.
Odată cu secolul al XV-lea au apărut și elementele specifice veșmintelor noi adică mânecuțe pentru preoți și arhierei și celelalte distincții specifice treptei arhierești, respectiv sacosul sau polistavrosul, bedernița, mantia, toiagul, crucea pectorală și engolpionul.
Dacă la început preoții au purtat veșminte albe, ulterior a apărut și roșu ca simbol al sângelui Mântuitorului și negrul, care reprezintă întristarea.
Citește aici Cum trebuie să vă adresați preoților pentru a nu atinge situații penibile!
Felicia Iederă