În data de 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia devenind astfel prima dintre provinciile care s-a unit cu România.
Spre finele anului 1918, au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina.
Unirea Basarabiei cu România a căpătat un cadru legal la data de 27 martie 1918, când în ședința Sfatului Țării de la Chișinău se proclama unirea Republicii Democratice Moldovenești (fosta Basarabie țaristă) cu România, unirea fiind posibilă inclusiv în urma susținerii Armatei Române, care a pus capăt atacurilor bandelor bolșevice, din Basarabia, în cadrul Revoluției din 1917.
Dintre cei 135 de deputați prezenți ai Sfatului Țării, 86 au votat în favoarea unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți.
Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.
Este foarte important ca în acest an, instituțiile publice și societatea civilă să-și unească forțele în vederea celebrării, la nivel național.
Cu toții ne bucurăm să trăim în perioada unui astfel de eveniment, moment în care România și oamenii care au adus cinste acestei țări merită să fie cunoscuți dincolo de granițe.
Ce lecții ne dă Unirea de la 1918?
Mai întâi, ţăranul basarabean a primit pământ. Sfatul Ţării, a ţinut neapărat, până la autodizolvare, ca țăranilor să li se dea în proprietate până la şase hectare de pământ: arabil, pădure şi imaş și, astfel, în sfârşit, visul ţăranului basarabean a devenit realitate.
Apoi, Unirea din 27 martie 1918 ne-a ferit de ororile unui război civil.
Imediat după 1918, şcoala românească, ce era cunoscută şi apreciată pentru nivelul exigenţelor ei, s-a extins şi asupra Basarabiei, iar basarabenii au putut învăța în limba maternă, cea română.
Cu toții avem ceva de învățat în acest an, sper doar să nu uităm niciodată cât de mare a fost sacrificiul unirii acestei țări frumoase, numită România!