"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

2 × 1 =

two + 17 =

Problema care apare atunci când vorbești despre o relație toxică între mamă și fiică, este aceea că nu descoperi că poate fi așa, până când nu pleci de acasă și te confrunți cu lumea reală.

Relația mamă-fiică este una din cele mai frumoase și dificile relații care există. Iar atunci când mamele nu sunt disponibile emoțional, acest lucru are un impact profund în viețile fiicelor.

Eu am fost una dintre acele persoane care nu a realizat că se află într-o relație toxică, una chiar cu mama sa. Când am conștientizat? După ce mama a părăsit această lume.

În timpul relației cu mama, pur și simplu nu conștientizam că fugeam la ea ori de câte ori aveam o problemă, fie și ea minoră și, uite așa, am ajuns să formez un soi de dependență, în care ea îmi rezolva orice problemă. După ce a murit, m-am confruntat cu realitatea în care problemele se rezolvă de unul singur.

De aceea m-am gândit că ar fi bine să cunoști care sunt cele cinci tipuri toxice de relații mamă-fiică.

1. Mama vrea întotdeauna ce este mai bun pentru tine

Sigur, părinții își doresc ceea ce este cel mai bun, pentru copiii lor, căci aici nu discutăm despre părinți denaturați. Însă ce se întâmplă atunci când mama crede că poate decide în locul tău, căci ea știe ce este mai bun pentru tine?

Aceste mame își micromanageriază fiicele, refuză activ să recunoască validitatea cuvintelor și a alegerilor lor și creează un simț de insecuritate și de lipsă de ajutor în copilul lor.

Mare parte din aceste comportamente sunt făcute sub acoperirea ”spre binele copilului”; mesajul este că fiica este inadecvată, nu se poate avea încredere în exersarea unei judecați bune din partea ei pentru că ea ar eșua fără ghidarea mamei sale.

2. Mama este mult prea iubitoare

Este greșit să îți iubești prea mult copilul? Sigur că nu, însă depinde ce limite îți fixezi și depinde cât te poți stăpâni în a o arăta.

Există acea tipologie de mame, care fac toate poftele copiilor, doar pentru că aceștia vor crește cândva și se vor confrunta cu lumea dură și reală și nu se vor mai bucura de toate aceste „răsfățuri”. Ei bine, aici este porblema! Mamele nu conștientizează faptul că asigură un comportament denaturat față de copil, un comportament în care copilul chiar se poate simți rupt de realitate, atunci când se confruntă cu viața adevărată.

3. Dorința copilului de a-i face mereu pe plac, mamei

Putem să o numim și narcisism. Această mamă își vede fiica ca pe o extensie a propriei persoane și nimic mai mult. Spre deosebire de mama care își sufocă copilul, această mama își controlează cu grijă implicarea așa cum se potrivește imaginii de sine.

Este incapabilă de empatie, foarte concentrată pe aparențe și opiniile altora. Conexiunea emoțională cu fiica este superficială – deși va nega profund acel lucru, dacă întrebi, pentru că focusul său principal este pe sine însăși.

Tactica pe care o folosește ca să-și manipuleze și să-și controleze fiica îi permite să se simtă bine în legătură cu propria persoană. Astfel, copilul ajunge să își conducă viața după nevoile mamei!

4. Mama care își laudă fiica în fața tuturor

Da, am înțeles, fiecare mamă este mândră de fiica ei, însă asta nu trebuie să o transforme într-o persoană cu comportament enervant. De ce spun asta? Pentru că vei ajunge să ai o imagine, în fața prietenelor ei, pe care nici măcar tu nu o cunoști.

Din dorința de a epata, mama este posibil, să exagereze cu laudele.

5. Mama, deși are o fiică matură acum, încă o mai numește în public „iepuraș” sau sub un al apelativ.

Mama obișnuia să mă numească „mica mea comoară”. Adorabil, nu? Totuși, ce ne facem dacă ea avea 53 de ani, iar eu 30 și continua să o facă în public. Pentru mine era puțin deplasat. A, țin să vă spun și că deși mă numea astfel, nu mă ținea niciodată în brațe și nici nu mă mângâia atunci când eram singure. Comportamentul ei era puțin debusolant pentru mine și mi-a știrbit treptat integritatea.

Poate mă vei considera exagerată, însă astfel de comportamente este posibil să își spună cuvântul asupra vieții tale de adult!

Citește și: Copiii nu sunt o proprietate care se păstrează. Mersul vieții ni-i ia. Nu le faceți reproșuri!

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.