Coloana noastră vertebrală este compusă, după cum ştim deja, din vertebre. Există cinci vertebre sacrale, cinci lombare, 12 dorsale şi şapte cervicale. Fiecare vertebră are un rol special şi îndeplineşte funcţia de „distribuţie” a informaţiilor care vin de la creier.
Contractarea musculară simţită în jurul vertebrelor antrenează, în prima fază, o senzaţie dureroasă, mai mult sau mai puţin puternică, dar dacă aceste dureri persistă sau dacă îl facem să „tacă” înghiţind medicamente cu pumnul, situaţia se agravează şi de multe ori se transformă în artroză, în hernie de disc sau în disfuncţii organice grave.
Durerile de coloană se simt mai ales dimineaţa
Medicii au făcut cercetări şi au constatat că durerile apar şi se agravează mai ales dimineaţa, în momentul trezirii, adică imediat după noapte. După cum ştim, noaptea lucrează inconştientul nostru, pentru că el are nevoie de linişte şi calm, pe care nu le găseşte decât în timpul în care noi dormim.
Această concluzie a medicilor i-a făcut pe bioterapeuţi să meargă şi ei mai departe cu studiile şi au concluzionat că afecţiunile coloanei vertebrale vin în viaţa noastră pentru a ne atenţiona că trăim după gânduri contrare divinităţii: ne este teamă, ţinem ranchiună, nu ne bucurăm de momentul prezent, avem gânduri de răzbunare, nu acceptăm anumite situaţii etc. Aceste gânduri afectează anumite zone ale coloanei vertebrale, în funcţie de vibraţia energiei pe care o emanăm fiecare dintre noi în starea de veghe, iar subconştientul ne trimite semnale în timpul nopţii, când mintea conştientă este adormită.
Exemple de deformare gravă a coloanei vertebrale: scolioza şi cifoza
Deformarea coloanei vertebrale, care poate luă forme grave, vizează în special copiii în perioada creşterii şi se opreşte după pubertate. Pentru un copil, vorbim de creşterea lui referindu-ne, mai ales, la coloană vertebrală, care se dezvoltă între bazin şi umeri.
În cazul scoliozei, coloana creşte între aceşti doi poli şi rămân la o distanţă egală unul de altul, însă umerii rămân la aceeaşi distanţă de sol. Ce semnifică acest tip de creştere? Umerii reprezintă tatăl, iar şoldurile, mama, prin urmare, copilul se dezvoltă între aceşti doi poli, fără a dori să se extindă.
Ca atare, acest copil nu este foarte deschis lumii, preferă să rămână în lumea sa, a inocenţei, a copilăriei, în care se simte mai bine. Viitorul adult are probleme de comunicare, este timid, introvertit şi extrem de sensibil.
De partea cealaltă, în cazul cifozei (cocoaşă), ea este localizată aproape de umeri, deci aproape de reprezentarea masculină, a tatălui său a unui profesor care are o influenţă puternică asupra copilului. Acest copil pare mai puternic în exterior, însă coloana lui vertebrală este forţată să se adapteze lungimii axei între umeri şi bazin, la fel ca în cazul scoliozei.
Există, însă, o diferenţă între cele două tipuri de deformare a coloanei vertebrale, adică viitorul adult afectat de cifoză este pus în faţa unei realităţi dure fără a avea o prea mare posibilitate de apărare, dat fiind faptul că are deja o greutate pe spatele său. Deşi par mai duri, copiii cu cifoză ajung adulţi extrem de sensibili, dornici de a depăşi problemele prin forţe proprii.
Fiecare dintre cele două deformaţii ale coloanei vertebrale are la bază o decepţie. Mai exact, copilul care manifestă scolioză sau cifoză a fost înşelat în aşteptările lui, fie de către un părinte, fie de ambii, fie chiar de anturajul în care trăieşte.
Prin urmare, copiii nu trebuie să fie minţiţi, pentru că ei nu ştiu să mintă şi cred tot ce li se spune, absorbind fiecare informaţie ca o sugativă.